Ce fel de rude sunt „a fi” și „a face”
Știm cum e verbul “a fi” la imperativ: “fii serios!”, dar “nu fi prea serios!” – pentru că, așa cum spuneam săptămâna trecută, imperativul negativ se construiește cu infinitivul, adică numele din buletin al verbului: “(a) fi”.
La fel se întâmplă și cu “a face” (și cu toate verbele, dar pe noi astăzi ne interesează mai ales verbul “a face”). El, la imperativ, arată așa:
– “Fă câte rugăciuni vrei pentru dumnezeul tău!”, dar “nu face crime pentru el!”
Sau:
– “Fă câte desene vrei despre dumnezeul meu!”, “nu face nimic”…
Da, ultimul exemplu nu este la imperativ negativ, ci la indicativ prezent negativ. Vasăzică “nu-i bai”, “nu e stres, man” etc. Este un prezent permanent (cf. Gramatica Limbii Române, vol. 1, 2008, pag. 409, paragr. 2)
Pentru că “a fi” este despre tine – serios, neserios, islamist, creștin, inspirat, neinspirat, amuzant, dizgrațios etc. E treaba ta.
“A face” e despre (toți) ceilalți.
Aceasta este lumea în care trăim!