Ce va insemna sa fii ziarist in 2020?

In prezent, tinerii nu mai citesc ziare, sau cel putin nu pe cele “tiparite”. Generatia tanara asimileaza rapid noua tehnologie. Apare tot mai des expresia: “Tinerii nu folosesc noile media, ci le traiesc”. In acest context, ne intrebam ce fel de media prefera tineretul si in ce fel de media vor lucra cei din generatia nascuta dupa 1990?

Prof. Richard Bailey de la Universitatea din Leeds preciza ca profesorul trebuie sa tina seama in metodologia de predare de ce fel de studenti are in fata. “Cei nascuti la sfarsitul anilor ’80 au crescut cu internet, e-mail si telefon mobil. Ajung la universitate cu un bagaj de cunostinte tehnice impresionant, sunt familiarizati cu mesaje scurte gen SMS, dar si cu cautari rapide pe Google. In acelasi timp, ei se plictisesc la lecturi lungi si nu mai gasesc interesanta liniaritatea cartilor imprimate”.

Un recent studiu arata ca, cand vine vorba de tineri si adolescenti, procentul celor care prefera internetului pentru a afla despre politicile UE este de 48%, televiziunea fiind inca in imediata apropiere – 47%. Cei cu varsta cuprinsa intre 25 si 39 de ani utilizeaza destul de frecvent internetul, insa informatiile provenite din mediul TV sunt pe primul loc (50%). In contextul in care retelele sociale incep sa oglindeasca din ce in ce mai mult evenimentele politice europene, peste 40 de procente din cei intervievati le considera cele mai potrivite mijloace atunci cand ai ceva de spus cu privire la ce se intampla pe scena europeana.

Prof. Thomas Pleil de la Universitatea de stiinte Aplicate din Darmstand (Germania) a impartasit la o conferinta din Bruxelles experienta sa in predarea PR-ul, utilizand deja tehnologia web 2.0 sau chiar web 3.0: “Inca din 2005, studentii mei trebuie sa intre pe blog-ul de PR al universitatii. Trebuie sa il citeasca, dar si sa reactioneze cu comentarii. Blog-ul este de asemenea utilizat pentru a pregati cursurile si a ghida studentii catre materialele pe care sa le citeasca”. Evaluarea studentilor se face tot prin apelarea la formatul Wikipediei, binecunoscuta acum de toti. “Am realizat o wiki pentru studenti. Studentii nu mai scriu eseuri in word, ci mi le trimit pe e-mail pentru evaluarea finala. Ei trebuie sa publice in aceasta wiki, dedicata si cercetarilor”. Profesorul are o interactivitate cu studentii si pentru a reactualiza cursul pentru anul universitar urmator. “Cursul de baza este de asemenea publicat, iar studentii pot sa il completeze in acelasi format de wiki”.

E normal ca un student la Facultatea de Jurnalism sa invete inca de acum cum sa scrie online, (cand apar tot mai multe posturi pentru jurnalisti online), iar profesorii trebuie sa isi adapteze metodologia de predare a cursurilor la tehnologia moderna.

Dupa numarul din ce in ce mai mare al publicatiilor care apar si in varianta web, atat dintre cele nationale, cat si locale, este evident ca tot mai multi romani prefera sa “isi citesca ziarul” online, un mod mult mai comod si mai rapid de informare.

Mario Garcia, expert in design de publicatii print si online, comenteaza ca sunt facute investitii mici in operatiunile online, desi este imbucurator ca exista ziare financiare online, care nu apar si in varianta print.

“Ca si editorii americani acum 10 ani, unii dintre editorii romani pe care i-am intalnit considera ca, pana ce informatia nu apare in print, aceasta nu este stire”. Si, intr-adevar, la cum se misca lucrurile, asta este o mare greseala. Ciclul actual al stirilor, asa cum l-a descris si Garcia, incepe cu aparitia stirii ca o alerta, pe internet sau pe mobil, dupa care apare in print, ca update, pentru ca la sfarsit sa se incheie tot online, comentata si disecata pe forumuri si blog-uri.

O varianta print ar fi recomandata pentru editiile de week-end sau pentru saptamanale. Pentru cotidiene este mult mai rentabila doar cea online. Asta nu inseamna ca printul va muri, ci este vorba de o reinventare, prin adaptarea la noile tehnologii, online-ul fiind utilizat concomitent, nu doar pentru informare, ci si pentru socializare, divertisment sau comunicare.

Web 2.0 inseamna mai mult decat o serie de tehnologii, este un nou mod de gandire. “Efectul YouTube”, alaturi de “efectul CNN”, a schimbat modul in care privim lumea prin ochii media. In Corea de Sud, o publicatie este realizata integral de catre cetateni si jurnalisti amatori (26.000 de cetateni reporteri si 2 milioane de cititori zilnic). Putem vorbi clar de aparitia fenomenului “citizen journalism”.
Miniaturizarea continua a componentelor antreneaza reducerea dimensiunii terminalelor, crescandu-le capacitatea de portabilitate. Pe de alta parte, au fost implementate tot mai multe retele Wi-Fi, la care te poti conecta fara fir, ceea ce reprezinta mobilitate.

Traim intr-o perioada in care resursele intangibile (cunostintele) castiga din ce in ce mai mult teren. Cunoasterea in sine nu este suficienta daca ea nu este si raspandita, daca nu devine un „bun” al tuturor. Pentru ca o societate sa poata progresa este necesar ca intreaga gama de cunostinte sa fie valorificata in plan social. In acest scop, comunicatiile reprezinta mijloacele prin care se realizeaza si se fructifica, in orice domeniu, cunoasterea.

Se vorbeste mult de noile canale de comunicare. Cuvinte precum “youtube”, “platforme de bloguri”, “second life”, “facebook” devin o rutina a limbajului cotidian, asa cum acum cativa ani Google intra in dictionarele explicative. Expertii de marketing si comunicare traiesc intr-o lume foarte dinamica, in care trebuie sa absoarba noua tehnologie si sa vizualizeze cum aceasta le afecteaza eventual munca pe care o desfasoara.

Personal, daca este sa imi imaginez presa anului 2020, cred foarte mult intr-o abordare online combinata, cu “articol de maxim doua ecrane”, pe aceeasi pagina un scurt reportaj video (maxim doua minute) pe tema respectiva, si link-uri catre 2-3 bloguri care exprima opinii despre acest subiect. In acelasi timp RSS-uri de pe principalele publicatii media care pot sa recomande articole pertinente pe aceeasi tema. Totul adaptat la “ecranul plat” si portabil, preferabil in format A4, cu sursa permanenta de Internet gratis.

Cred ca numarul celor care “fac jurnalism” in stilul clasic va scadea dramatic. Marile publicatii se vor axa pe web, fiind mult mai eficiente in producerea continutului. Se vor dezvolta companii specializate in producerea continutului sectorial la comanda, pe anumite subiecte, companii independente de publicatia care publica apoi materialul. E un fel de prelungire a rolului pe care il au acum agentiile de presa. In acelasi timp, personalitati ale lumii politico-economice vor scrie editoriale lunare sau chiar saptamanale gratuite. Continutul prezentat de o publicatie va fi o combinatie de 3 factori: continut venit de la o “companie specializata” de continut, contributii externe de la experti cunoscuti si “impachetari” ale ziaristilor angajati (foarte putini ca numar), care, ghidati de redactorul-sef, contureaza politica editoriala specifica fiecarei media.

In aceasta piata dinamica, recomand celor interesati de a lucra in presa viitorului sa aiba urmatoarele abordari: o pregatire tehnica buna, care permite sa manevreze cu usurinta video-ul online, aplicatii RSS de pe alte portaluri, interactiuni cu social media, pe de o parte; expertiza sectoriala puternica, care permite o exteriorizare intr-un stil jurnalistic, placut, pe de alta parte.

Dan Luca este directorul retelei europene EurActiv, expert in afaceri europene si fondator al Clubului "Romania-UE" Bruxelles. Are 39 de ani si se afla la Bruxelles de 14 ani.