Cele mai importante obstacole în integrarea persoanelor cu dizabilități

Soluţiile propuse de Organizaţia Naţională a Persoanelor cu Handicap din România (ONPHR) sunt accesibilizarea educaţiei, infrastructurii oraşului, informaţiei, modificarea cadrului legislativ şi schimbarea atitudinii cu privire la potenţialul şi abilităţile persoanelor cu dizabilităţi.

În semestrul trecut al anului 2013, doar 4,6 la sută din cele 622.892 de persoane cu dizabilităţi aveau un loc de muncă, conform Institutului pentru Politici Publice.

ONPHR a organizat joi, 16 ianuarie, dezbaterea publică „Bariere în integrarea şi reintegrarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi”, la care au participat specialişti din cadrul ONG-urilor, autorităţilor publice şi companiilor private, cât şi persoane cu dizabilităţi. Dezbaterea a venit în completarea studiului privind reabilitarea şi integrarea profesională a persoanelor cu dizabilităţi, realizat în cadrul proiectului cu finanţare europeană Excelnet.

Proiectul are ca obiectiv general creşterea calităţii serviciilor specializate de integrare profesională a persoanelor cu dizabilităţi în regiunile Nord-Vest, Vest, Nord-Est, Bucureşti-Ilfov şi judeţul Ialomiţa din regiunea Sud-Muntenia, prin înfiinţarea unei reţele de centre de excelenţă în furnizarea de servicii integrate.

În acest context, s-a realizat o cercetare privind situaţia actuală a principalelor dificultăţi şi bariere cu care se confruntă persoanele cu dizabilităţi atunci când încearcă să se integreze pe piaţa muncii.

Atât în cadrul studiului, cât şi pe baza dezbaterii naţionale organizate, a reieşit faptul că educaţia încă constituie un obstacol major în calea integrării persoanelor cu dizabilităţi în viaţa socială şi, mai ales, pe piaţa muncii. Populaţia chestionată are calificări mai slabe decât media naţională, iar numărul tinerilor respondenţi care nu au mers la şcoală este ridicat: 19% din cei chestionaţi, cu vârste cuprinse între 16 şi 29 de ani.

Persoanele cu dizabilitate mintală gravă dobândită înainte de vârsta de 15 ani înregistrează un grad mai redus de frecventare a şcolilor (jumătate dintre ei nu a frecventat şcoala). Printre cei care au frecventat-o, mulţi au optat pentru cursurile de arte şi meserii.

Aceste cifre se datorează în mare măsură lipsei de adaptare a educaţiei : respondenţii cu dizabilităţi mintale evidenţiază în special lipsa metodelor pedagogice adaptate (33%), a profesorilor specializaţi (25%) şi lipsa structurilor/serviciilor de sprijin (21%).

Conform raportului, excluziunea de pe piaţa muncii este determinată de principalele bariere identificate în accesul la piaţa muncii, precum: dizabilitatea, atitudinile discriminatorii ale angajatorilor, lipsa stimulentelor pentru angajarea persoanelor cu dizabilităţi.

Din datele colectate în cadrul grupurilor de experţi/focus grupuri, cele trei principale obstacole în accesul pe piaţa muncii sunt: mentalitatea şi atitudinea angajatorilor şi a societăţii în general, insuficienta calificare a persoanelor cu dizabilităţi, atât şcolare cât şi profesionale, lipsa de sprijin.