Citește și crește: Motivații toxice și motivații sănătoase

Daniel Pink prezintă în Drive mai multe studii, experimente, cercetări și concluziile lor despre ce anume ne motivează. Experimentul lui Edward Deci arată faptul că din două grupuri puse să rezolve un exercițiu, cei care știau că vor primi recompensă la final au înregistrat un timp mai lung și o rezolvare mai puțin creativă decât cei care au participat la experiment fără a primi nimic.

Brian Knutson a descoperit și el ceva uimitor: atunci când știm că suntem pe cale să câștigăm sau să pierdem bani se aprinde în creier o zonă numită nucleu acuumbens, care este brusc parcursă de un flux de dopamină. Ei bine, același flux se înregistrează în cazul dependenței. Senzația din creier produce un anumit rush, apoi trece și cere o nouă doză. Poate că asta am fi intuit, să punem banii în zona viciilor de care suntem dependenți. Dar dacă vă spun că atunci când suntem în această stare creierul nostru nu mai funcționează logic și asta ne periclitează deciziile? Ok ok și acum ce vreau să spun: atunci când ne sunt promise recompense în schimbul unei munci depuse devenim mult mai lenți, mai temători, mai haotici în efectuarea muncii, în modul în care ne planificăm activitatea sau în felul în care luăm decizii.

Asta se numește motivația „dacă-atunci”. Foarte nocivă. Dar nu mereu. Ea funcționează în cazul activităților repetitive, mecanice, în care oricum nu suntem provocați intelectual sau creativ și practic faptul că nu gândim limpede nu ne împiedică deloc în robotizarea noastră. Așa că, dragi manageri, coordonatori sau părinți, when all else fails și activitatea este extrem de plictisoare, puteți recurge la motivarea „dacă-atunci”. În acest caz, ea poate da un impuls de motivație fără efecte secundare.

Motivația „dacă-atunci” ne face să ne pierdem interesul pentru ceva care, în alte condiții, ne-ar fi putut pasiona și am fi putut petrece ore întregi făcând acel lucru fără să fim plătiți un singur ban. Omoară curiozitatea, spiritul de inițiativă și dorința autentică. Din momentul în care nu mai primim recompensa, ne oprim. Fără discuții.

Dacă vrem ca oamenii să fie creativi și activi, ar trebui să apelăm cel mult la motivația „acum că”, pentru a puncta și sărbători o reușită. Atenție însă să nu devină o obișnuiță și să ajungă să fie considerată parte din salariu.

Cel mai sănătos este însă să motivăm angajații, familia, prietenii, prin recompense nontangibile: prin laudă, comentarii pozitive care dau feedback asupra detaliilor, asupra realizărilor.

Dar elementul care motivează cel mai mult este autonomia. Pink prezintă un exemplu extraordinar în acest sens: ROWE (Results-only work environment) – mediu de lucru orientat doar spre rezultate. În acest sistem, angajații sunt conștienți de obiective și de direcția de dezvoltare și tot ce contează este să le atingă. Nu contează când sau dacă vin la birou și cum anume ajung la rezultate. Acest cadru i-a împins pe angajați spre performanță și creativitate în atingerea excelenței. Ei s-au simțit în mod autentic atrași de munca lor, s-au responsabilizat și au depășit așteptările. Înlăturarea managementului rigid a dus la motivarea intrinsecă. Un alt exemplu este o companie care le-a propus angajaților ca într-o anumită zi din săptămână să lucreze la orice vor ei înafară de munca lor obișnuită. Această zi liberă a generat cele mai multe inovații, produse noi și optimizări.

Dacă ne căutăm propria motivație, cel mai util exercițiu propus de Daniel Pink este conceperea unei fraze care am vrea să fie spusă despre viața noastră, despre ceea ce am adus noi în lume. Așa cum Franklin Roosevelt are ca frază „A scos SUA dintr-o mare depresiune și a ajutat-o să câștige un război mondial”. Sigur că nu trebuie să fii președinte ca să ai impact în lume cum ar fi „A învățat două generații de copii să citească”. Întrebarea „Care este fraza mea?” ne poate motiva să depundem efort, să ne perfecționăm, să ajungem să împlinim o misiune personală care face lumea un loc mai bun.

Ștefana Popa, „îmblânzitoarea de cariere”, ne propune serialul „Citește și crește”, un proiect editorial care ne dezvăluie cele mai importante cărți de dezvoltare profesională, precum și învățăturile trase din acestea.