Coaching-ul: un mod de a “transporta” clientul de unde este pana unde vrea sa ajunga
Cu un sens nou, cuvantul apare pentru prima data in 1830 in jargonul studentilor la Oxford ca fiind acea persona care “poarta” (engl. carry) un student prin perioada examenului. Ulterior, sensurile s-au diversificat si rafinat in aceasta directie. Mai recent cuvantul “coaching” descrie o profesie noua, de sine statatoare. Definitiile care s-au dat acestei noi profesii sunt legate de performanta, potential, obtinerea de rezultate, si intr-un mod subtil reflecta sensul cel dintai al cuvantului.
In mod concret, ce este coachingul?
- un dialog confidential (atunci cand este individual);
- o reflectare catre client a propriilor cuvinte, atitudini, pozitionari, limitari;
- un proces de descoperire prin care clientul identifica resurse, motivatii, optiuni, valori, beneficii, granite, etc.;
- un mod de acompaniere orientat catre actiune si catre viitor;
- un potential instrument de lidership.
Unele din lucrurile de mai sus se regasesc si in alte profesii asemanatoare, cum ar fi terapie, training, mentoring sau consultanta. Desi au provocat confuzii si, uneori, dispute, intre ele exista distinctii clare.
In mod concret, ce nu face coachingul?
- nu vine cu solutii;
- nu da sfaturi si nu concepe proiecte de rezolvare a unei probleme;
- nu invata si nu cere sa fie aplicate anumite comportamente sau modele.
- nu evalueaza si nu emite rapoarte despre “starea” unei persoane sau echipe
- nu este un mod de a “indrepta” o persoana care nu performeaza sau care are lacune.
- nu este lidership ci doar unul din instrumentele cu care acesta lucreaza.
MIHAELA REESE,
Team & Organizational Coaching,
ICF, Associate Certified Coach