Cum dezvoltă limbile străine creierul copiilor
Învăţarea unei limbi străine influenţează pozitiv modul în care un copil abordează diferite situaţii din mediul academic sau din viaţa de zi cu zi, consideră Alina Oprea, psiholog şi coordonator al cursurilor English Kids Academy (EKA). Un bun exemplu în acest sens este gândirea divergentă, posibilitatea de a oferi răspunsuri multiple la o situaţie unică. Mai precis, un copil cu o gândire divergentă va fi mai creativ, imaginativ, flexibil şi liber în gândire. El va putea privi la o problemă din mai multe direcţii şi va putea găsi mai multe strategii pentru rezolvarea acesteia.
De asemenea, expunerea la o limbă străină antrenează atenţia copilului asupra înţelesului unui cuvânt şi nu doar asupra sonorităţii acestuia, facilitând un mod de învăţare mai trainic în timp. De exemplu, atunci când va învăţa o poezie, copilul expus la a doua limbă se va “juca” cu diferite cuvinte în poezie, în scopul înţelegerii şi nu doar a memorării ei.
“Prin intermediul unei limbi străine copilul are acces nu doar la un vocabular nou, ci şi la o întreagă cultură corespunzatoare acestei limbi. Astfel că, dezvoltarea sa social-emoţională se va putea evidenţia printr-un grad ridicat de toleranţă şi acceptare a diversităţii”, explică Alina Oprea. Astfel, copilul se va putea adapta cu mai mare uşurinţă în medii necunoscute sau în situaţii noi, prin simplul fapt că poate comunica pe mai multe canale. Mai multe limbi străine cunoscute duc către mai multe punţi de comunicare cu mediul exterior.
De mic
Atunci când ne gândim la momentul cel mai potrivit pentru învăţarea unei limbi străine, putem lua în calcul mai mulţi factori: tehnici de învăţare, viteza de învăţare, capacitatea de înţelegere şi encodare a conceptelor noi. Toate acestea diferă în funcţie de vârstă, ne spune Alina Oprea.
De exemplu, un copil foarte mic va învăţa prin joc, într-un ritm natural, fără o presiune socială de a pronunţa corect încă de la început şi pornind de la propriile curiozităţi.
“Până la vârsta de 1 an, copiii pot distinge sunetele tuturor limbilor vorbite şi pot învăţa limba la care sunt expuşi prin interacţiune cu ceilalţi. După vârsta de 1 an, creierul decide care va fi limba vorbită şi înţeleasă de către copil”, explică psihologul Yourway, Simona Cotorobai. Astfel, dacă cel mic a fost expus simultan la conversaţii în două limbi diferite, cu consecvenţă, creierul le va recunoaşte şi folosi ca atare. Studiile au arătat că nu există riscuri în dezvoltarea copiilor bilingvi, comparaţi cu cei monolingvişti. Simona Cotorobai atrage însă atenţia că limbajul se învaţă prin interacţiune cu celălalt, prin dialog, prin transmitere de informaţie, emoţie, limbaj nonverbal. Astfel, desenele animate sau orice program care presupune un singur sens – de la televizor către copil – nu produce învăţare autentică. “Copilul poate învăţa anumite cuvinte şi le va putea folosi, dar nu va şti cum să le ajusteze în funcţie de context, nu va învăţa cum să-şi ajusteze comportamentul şi răspunsul în funcţie de interlocutor. De aceea, este recomandat, chiar şi atunci când îi lăsăm pe copii la desene animate, să le fim alături şi să putem discuta despre ceea ce se întâmplă în desen”, mai spune Simona Cotorobai.
În schimb, un adolescent va învăţa structurat, în ritmul pe care el şi-l propune, va avea un control crescut asupra procesului de învăţare şi nu va fi foarte confortabil cu expunerea în grup atunci când se exprimă într-o limbă străină.
Chiar dacă atât adolescenţii, cât şi cei mici pot învăţa cu succes o limbă străină, există un avantaj pe care îl poate avea copilul foarte mic expus în mod consistent la o limbă străină, iar acest avantaj vine din abilitatea pe care orice bebeluş o are încă de la naştere: capacitatea de a recunoaşte şi de a reproduce toate sunetele corespunzătoare tuturor limbilor de pe glob. “Această sensibilitate îi va oferi copilului mic ocazia de a practica aceste sunete (specifice limbilor la care este expus ) şi de a avea o pronunţie cât mai bună atunci când va vorbi limba respectivă”, spune Alina Oprea. Care mai adaugă că “de-a lungul timpului, a circulat acest mit al întârzierii de limbaj la copiii expuşi de timpuriu la o limbă străină. Îl numesc mit, pentru că, din păcate, a fost preluat inclusiv de specialişti în dezvoltarea limbajului la copil. El a fost infirmat de studii care nu identifică nici o diferenţă cu privire la apariţia limbajului între copiii monolingvi şi cei bilingvi”.
Un număr nelimitat
Aşa cum nu a fost descoperită încă o limită până la care poate ajunge procesul de învăţare, la fel şi achiziţia limbilor străine nu poate fi limitată la un anumit număr. Exista nenumărate zone pe glob în care copiii sunt expuşi, în primii ani de viaţă, la 3 limbi pe care şi le înşusesc în timp, devenind trilingvi. Părinţii lor vorbesc o anumită limbă, comunitatea o altă limbă, iar la şcoala învaţă cea de-a treia limbă. “Ceea ce ştim, până acum, este că bilingvismul favorizează învăţarea unei alte limbi, iar procesul poate continua”, mai spune Alina Oprea.
Este clar astfel că impactul expunerii la o limbă străină este unul pozitiv, însă trebuie preluat apoi în dialoguri şi jocuri folosind limba respectivă. Acele cuvinte la care copilul este expus rămân într-o formă latentă până ce ele sunt activate într-un dialog cu o altă persoană. Pentru învăţarea limbajului este nevoie de interacţiune umană.
Conform NCBI ( National Center for Biotechnology Information), beneficiile la nivel social, cognitiv şi neuronal, observate la persoanele bilingve, scot în evidenţă influenţa bilingvismului asupra arhitecturii creierului, cu atât mai mult cu cât majoritatea oamenilor experiementează viaţa cu ajutorul mai multor limbi.