Dansul – potiune antistres

Sorina Moisescu spune ca inca de mica i-a placut sa danseze, fie ca era vorba de dansuri populare fie de melodii la moda atunci. Dar de dans s-a apucat serios in anul I de studentie cand a vazut un anunt la avizierul facultatii care anunta cursurile de dans. In perioada de dupa Revolutie, dansul sportiv era o raritate in Romania.

A inceput cursurile de dans la clubul Universitatii din Bucuresti, care avea o sala de sport la parterul Facultatii de Drept. “Am inceput dansul ca amuzament, dar apoi m-a luat valul atat de tare, incat am inceput sa particip si la concursuri pentru amatori. A fost o perioada foarte frumoasa. Asta se intampla prin 1991-1992. In acea perioada eram studenta la Facultatea de Relatii Economice Internationale de la ASE”, isi aminteste Sorina Moisescu.

Dar ce inseamna, mai concret, dansuri sportive? “Dansurile sportive se impart in doua categorii: sectiunea latino, care cuprinde dansurile samba, rumba, cha cha, paso doble si jive sau rock'n'roll, cum il stie lumea, si sectiunea de dansuri standard sau clasice, care cuprinde vals vienez, vals lent sau boston, tango, quick step”, explica ea.

Primul concurs nu se uita niciodata

A dansat pentru prima oara intr-o competitie studenteasca, organizata la Clubul Preoteasa. Au urmat demonstratii facute la diverse evenimente, la cate o lansare. Trecerea spre dans profesionist a fost cat se poate de naturala. “In acea perioada, s-a infiintat si o formatie din care am facut parte, atat la latino, cat si la standard. Formatia era a universitatii si se numea Proconsul. Acolo l-am avut antrenor pe Mihaiu Costin”, isi aminteste Sorina Moisescu.

In dansul sportiv romanesc exista mai multe categorii de varsta – copii, adolescenti (juniori I, juniori II) si 18-35 de ani. “Eu am concurat la categoria 18-35 de ani. La noi in tara, va aparea si categoria de peste 35 de ani. Nu am ajuns la 35 de ani inca, dar sper sa avem si noi in Romania categoria asta cat de curand, pentru ca foarte multi din generatia mea vor sa continue si atunci probabil ca se va crea cadrul. In alte tari exista categoria de 35-50 de ani. Sunt oameni care au un serviciu, o cariera, fac asta in timpul lor liber si se distreaza de minune. In Germania exista in concursuri si aceasta categorie: dupa ce termina categoria noastra intrau ei in concurs si era o placere sa vezi domni si doamne la 45-50 de ani dansand atat de elegant”, povesteste Sorina Moisescu.

“Ultima cupa pe care am castigat-o a fost chiar locul I la concursul din Agronomie, dupa care nu am mai participat, considerand ca acesta este apogeul”, adauga ea.

Dansul – prieteni si calatorii

Turneele prin tara si timpul petrecut cu cei din clubul de dans au ramas vii in memoria Sorinei Moisescu. “Nu am sa uit niciodata atmosfera din concursuri, atat de placuta, grupul de oameni, care era deosebit. Acesta a fost si unul dintre motivele pentru care am continuat: in afara de dans, mai era si grupul din care faceam parte. Ne distram, faceam petreceri frumoase impreuna, a fost cea mai frumoasa perioada din viata mea”.

Cu formatia de dansuri standard a fost de doua ori in Germania, in Republica Moldova si a colindat foarte mult prin Romania. “A fost o ocazie minunata de a cunoaste foarte multe locuri din tara noastra pe care poate altfel nu le-as fi vazut”, spune Sorina Moisescu.

Dupa terminarea facultatii, orele de dans s-au mutat de la 6 la 8 seara, dupa serviciu. Majoritatea celor din clubul de dans aveau servicii, explica Sorina Moisescu, pentru ca la acea vreme nu se putea trai din dans, evenimente cum ar fi lansari, emisiuni TV, demonstratii avand un caracter sporadic.

O rochie ca la carte poate costa 1.500 de euro

Stralucirea si eleganta costumelor de dans sportiv necesita investitii destul de mari, spune Sorina Moisescu. “La o rochie profesionista de standard intra foarte mult tul, iar materialele sunt foarte scumpe. O rochie de buna calitate, profesionista, care sa iti permita sa te prezinti intr-un concurs international, poate ajunge si la 1.500 de euro. Acum au aparut insa foarte multe materiale si la noi si, daca ai o croitoreasa buna, poti sa o scoti si mai ieftin. Pe mine m-a ajutat mama foarte mult, impreuna faceam modelele. Eu eram cu designul, mama cu lucrul. Am facut rochiile si pentru ansamblu, cand am avut ansamblu. Cel mai ieftin scoteai o rochie la 400 de euro. Dansul sportiv este un sport vizual, in primul rand. Inainte sa incepi sa dansezi toate privirile sunt fixate pe tine, iar partenera este cea care atrage prima atentia”. Rochia este numai unul dintre elementele care necesita investitii nu tocmai de neglijat. Pantofii speciali de dans sunt o alta componenta de baza a costumatiei. “Initial, cand am inceput eu sa dansez, in Romania nici nu existau pantofi speciali, se faceau la comanda doar la magazinele de creatie de moda. La inceput, erau importati din Republica Moldova. Acum exista pe piata, costa foarte mult, dar ai de unde alege. Atunci, daca nu aveam, improvizam, ne inspiram, foarte mult din concursurile de pe Eurosport”, isi aminteste Sorina Moisescu.

De la dans profesionist,
la dans ca hobby

A venit insa si momentul cand dansul, din sport de performanta, a devenit doar o modalitate placuta de petrecere a timpului liber. “M-am lasat de dans profesionist in anul 2000, cand, printr-o conjunctura, nu am mai avut partener. La dansuri este foarte important partenerul. Eu am avut succesiv mai multi parteneri de dans. Este foarte greu sa gasesti un partener de dans, pentru ca, in Romania, cultura dansului nu este prea dezvoltata. Ne-am dori mult ca mai multi baieti sa vina la dans si sa invete, dar, din pacate, de mult ori sunt preferate alte sporturi. Lumea, si mai ales barbatii, nu isi dau seama cat de important este pentru o femeie ca partenerul ei sa stie sa danseze”, afirma Sorina Moisescu.
In acelasi an, s-a angajat la hotelul Crowne Plaza, mai intai in departamentul financiar, dat fiind faptul ca lucrase la Bancorex. Dupa un an s-a mutat in departamentul de marketing, ocupandu-se de organizarea de evenimente. Cunostintele de dans constituie insa si in aceasta munca un plus: “Faptul ca stiu sa dansez este un mare atu, pentru ca la multe evenimente imi pot pune in aplicare cunostintele. Organizam in fiecare an cate o petrecere pentru clientii nostri cei mai importanti, cu care avem evenimente si cazari. In fiecare an, avem cate o tema – de la cowboy party, la oriental party, carnaval, latino si altele si, normal, ne costumam si se danseaza”, povesteste Sorina Moisescu.

Echitatia, un nou hobby

Desi nu mai danseaza decat la petreceri sau in demonstratii, Sorina Moisescu a gasit si o alta modalitate de a scapa de stres si de a face miscare. In ultimul an de dans, a inceput sa practice calaria, participand la concursuri de obstacole si dresaj la categoria amatori. “Am un cal pe care il incalec in mod frecvent, se numeste Jostelana. Cu ea particip la dresaj, dar ma mai ocup de un cal, Olimp, care are numai patru ani. Cu el voi participa la obstacole, pentru ca este un cal mai mic, iar la dresaj se cer cai mai mari, mai falnici, deoarece partea vizuala este foarte importanta”, spune Sorina Moisescu.

Cu toate ca timpul este limitat si, in zilele foarte aglomerate, o prinde noaptea tot la locul de munca, Sorina Moisescu isi gaseste timp si pentru lucrurile care ii fac placere si o relaxeaza. “Aici, la hotel, am o munca foarte frumoasa, imi place enorm ceea ce fac, insa si stresul este foarte mare. Daca nu as avea ceva care sa ma deconecteze, ar fi mult mai greu. Eu merg la Clubul de Echitatie Baneasa. Ma duc seara, dupa serviciu sau dimineata foarte devreme, inainte de serviciu… este o splendoare de club, o oaza de verdeata”.