De ce a rămas data de 7 noiembrie în istorie
În anul 1940, s-a născut Dorina Lazăr. Este o actriță de teatru, televiziune, radio, voce și film. A absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică, Facultatea de Teatru, secția Actorie la clasa profesorului Ion Finteșteanu, care i-a avut asistenți pe Sanda Manu și Dem Rădulescu. A debutat în 1961 laTeatrul Regional București, iar din 1969 este actriță la Teatrul Odeon. Pe marele ecran a debutat în 1974 în filmul Păcală al regizorului Geo Saizescu. Printre cele mai importante filme în care a mai jucat se numără Angela merge mai departe (1981), Liceenii (1986), Balanța(1991) și Amen (2001).
În anul 1979 a primit premiul Leul de bronz la Festivalul Internațional de Teatru de la Arezzo pentru spectacolul „Năpasta”. În anul 1982 a primit premiul Cea mai bună actriță de film din partea Asociației Cineaștilor din România (ACIN) pentru rolul Angela din Angela merge mai departe (1981). În anul 2000 a fost decorată cuOrdinul Național Serviciul Credincios în grad de cavaler. Din 2003 este directoarea Teatrului Odeon. În anul 2012 a primit titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor din partea Ministerului Culturii și Comunicării din Franța.
7 noiembrie 1801 a fost ziua în care Alessandro Volta a prezentat prima baterie electrică. Bateria este un mediu electrochimic de stocare a energiei. La descărcare se transformă energia chimică (stocată) în energie electrică cu ajutorul unei reacții (redox) electrochimice. De la inventarea primei baterii, așa numita pilă voltaică, în anul1800 de către fizicianul italian Alessandro Volta, și, în special, de la apariția celulei Daniell în 1836, bateriile au devenit o sursă de electricitate comună multor aplicații atât din aria casnică, cât și din aria industrială. Conform unei estimării realizate în anul 2005, industria dedicată acestora generează la nivel global 48 de miliarde de dolari americani, cu o creștere anuală de 6%.
Citește și „De ce a rămas ziua de 3 noiembrie în istorie”
În anul 1996 NASA a lansat sonda spațială Mars Global Surveyor. Misiunea a fost un real succes, prima misiune de cartografiere terminându-se în 2001. Cu ajutorul a 2,6 milioane de raze laser infraroșii, oamenii de știință de la NASA au realizat o hartă de o excepțională precizie verticală și orizontală a planetei Marte.
Tot în data de 7 noiembrie, în anul 1927, s-a născut Hiroshi Yamauchi, ex-preșdintele japonez a firmei de jocuri Nintendo. Aceasta din urmă este una dintre cele mai cunoscute companii de dezvoltare și publicare de jocuri video. În plus, Nintendo produce și console de jocuri. Are filiale pe tot globul, iar sediul este în Kyoto, Japonia. A fost fondată pe 23 septembrie 1889, ca o mică companie producătoare de cărți de joc. Din 1980 Nintendo a început să facă jocuri electronice pentru arcade și console portabile, iar în 1983 a lansat prima consolă de jocuri, Nintendo Entertainment System (NES). Această consolă s-a dovedit un succes extraordinar, Nintendo continuând cu Super Nintendo Entertainment System (SNES) (1990), Nintendo 64 (1996), Nintendo GameCube (2001), Wii (2006) și Wii U (2012).
Pe lângă asta, Nintendo a făcut și o mulțime de console portabile, dintre care cel mai mare succes l-a avut varianta Game Boy. Nintendo a dezvoltat și publicat mult peste 200 de jocuri video, și în total a vândut 2.000.000,000 de jocuri în întreaga lume. Sony cu PlayStation 2 și PlayStation 3 și Microsoft cu Xbox șiXbox 360 sunt cei mai mari concurenți pe piața internațională de jocuri video pentru Nintendo la ora actuală.
În anul 1913 s-a născut Albert Camus, scriitor francez, laureat al Premiului Nobel pentru literatură în 1957. A fost un romancier, dramaturg și filozof francez, reprezentant al existențialismului. Se naște într-un ținut sărac al Algeriei, Dréan – părinții săi fiind stabiliți aici încă din 1871. Prima mare experiență capitală a existenței pe care o trăiește Camus este cea a sărăciei. Tatăl său, Lucien Camus, un țăran francez, moare în primele lupte ale primului Război Mondial. Mama sa, Catherine Camus, de origine spaniolă, analfabetă, împreună cu cei doi fii, se stabilește la Alger, unde a muncit întâi la o fabrică de cartușe, iar apoi a spălat cu ziua rufele pe la familiile avute. Albert își petrece copilăria lângă mama sa, aproape surdă și care vorbea foarte puțin, un unchi infirm, dogar de meserie și fratele său, Lucien. Mediul familial, aflat sub semnul lipsurilor elementare, îi marchează profund personalitatea.
„Ducând o viață săracă”, nota el în Caiete, „printre oamenii aceia umili sau vanitoși, eu am atins în modul cel mai sigur ceea ce mi se pare a fi adevăratul sens al vieții”. Oricum ar fi arătat mediul copilăriei, el îl identifică cu paradisul pierdut. Este un sentiment de recunoștință care nu ia decât forma conștiinței vinovate, căci oamenilor bogați cerul li se pare un dat firesc, iar pentru cei săraci este un har infinit. Și, într-adevăr, bucuriile cerului, ale lumii și aerului le înlocuiau pe cele pe care nu i le putea oferi o copilărie orfană și dominată de umbrele nevoii. Complexul recuperării valorilor pierdute îl înrobește și Camus este mereu pe drumuri spre a-și completa fondul de cunoștințe, impresii, senzații. Se pare că nu-și dorea să fie un om de excepție, un geniu, ci prefera normalitatea: „Sunt un om mediu plus o existență. Valorile pe care aș simți nevoia să le apăr sunt valori medii”. Și totuși din odiseea sa nu lipsește miza cea mai înaltă: vrea, în taină, să obțină absolutul, ca și eroul său, Meursault.