Decembrie 2014. Luna care a scris istorie cu sânge și speranță

Luna decembrie a lui 2014 a demonstrat și ea că e importantă. Că ne merită atenția și, cel mai important, a marcat o eră a speranței, un sentiment care pentru noi, ca națiune, nu mai exista de ceva timp.

21 decembrie: Începutul erei Klaus Iohannis

Mai mult decât o simplă investire a unui om politic, care va încânta sau va dezamăgi – rămâne de văzut – ziua de 21 decembrie reprezintă confirmarea faptului că românii, pentru prima oară după 1989, au arătat că sunt importanți, că au puterea de a schimba, că sunt mai puternici decât ”EI”.

Câteva detalii despre noul președinte și alegerea lui

Klaus Werner Iohannis (scris în germană Johannis, n. 13 iunie 1959, Sibiu) este din 21 decembrie 2014 președintele României.

Iohannis a fost profesor de fizică și inspector școlar înainte de a deveni primar al municipiului Sibiu în anul 2000, funcție în care a fost reales în 2004, 2008 și 2012, de fiecare dată din partea Forumului Democrat al Germanilor din România. În 2007 Sibiul a fost Capitală Culturală Europeană, lui Iohannis fiindu-i atribuit meritul de fi modernizat infrastructura și pus în valoare potențialul economic și turistic al orașului.

La alegerile prezidențiale din noiembrie 2014 Klaus Iohannis l-a învins pe Victor Ponta (PSD), premierul în funcție la acea vreme. Pe 21 noiembrie 2014 Curtea Constituțională a validat rezultatul alegerilor prezidențiale. La ceremonia solemnă de validare a participat și președintele în funcție, Traian Băsescu, al cărui mandat s-a încheiat pe 21 decembrie 2014.

Alegerile au fost marcate de cozi lungi de așteptare la secțiile din străinătate, de până la zece ore. În pofida statului la rând, zeci de mii de cetățeni români nu au reușit să voteze, toate secțiile fiind închise la ora 21. După numărarea voturilor din străinătate a devenit certă preferința românilor din diaspora pentru candidatul opoziției, Klaus Iohannis, care a obținut în diaspora cel mai bun scor (89,73%).

Finalul unei ere sângeroase la nivel mondial

Cel mai lung şi sângeros conflict din istoria NATO a luat sfârșit. Este vorba despre intervenţia de 13 ani din Afganistan. Trupele străine s-au întors deja acasă, dar mii de soldaţi ai Alianţei vor rămâne în Afganistan, în calitate de consilieri şi instructori.

"Cei 13 ani de misiune americană şi NATO au fost un eşec absolut în Afganistan. Ceremonia de astăzi (duminică) este eşecul lor", a declarat pentru AFP Zabihullah Mujahid, un purtător de cuvânt al insurgenţilor.

Forţele de securitate afgane, din care fac parte 350.000 de oameni, asigură de-acum singure securitatea împotriva talibanilor, care au condus ţara în perioada 1996-2001.
ISAF a fost alcătuită din 130.000 de militari provenind din aproximativ 50 de ţări în 2011, perioada de vârf a angajării NATO în această ţară.

Începutul.

Războiului din Afganistan a început pe 7 octombrie 2001 când a fost începută Operațiunea Enduring Freedom (OEF) de armata SUA împreună cu armata britanică, ca răspuns la atacurile asupra SUA de la 11 septembrie 2001. Marea Britanie din 2002 a condus propria sa operațiune militară, Operațiunea Herrick, ca parte a aceluiași război din Afganistan. Caracterul războiului a evoluat de la o luptă violentă cu Al-Qaeda și susținătorii săi talibani la un complex efort contrainsurgent.

Numere pătate de sânge.

Nu există nici o cifră unică oficială pentru numărul total de civili uciși de război din 2001, dar estimările pentru anumiți ani sau anumite perioade au fost publicate de mai multe organizații. Potrivit unui raport al Organizației Națiunilor Unite, talibanii au fost responsabili pentru 76% din victime civile din Afganistan în 2009. Un raport al ONU din iunie 2011 spunea că 2777 de civili se știe că ar fi fost uciși în 2010, iar insurgenții sunt responsabili pentru 75% din victime în rândul civililor.[30] Un alt raport al Organizației Națiunilor Unite emis în iulie 2011, spunea că: „1462 necombatanți au murit” în primele șase luni ale anului 2011, iar insurgenții sunt responsabili pentru 80% din decese.

În 2011, un număr record de 3021 de civili au fost uciși în insurgența în curs de desfășurare, a cincea creștere anuală succesivă. Foarte puține persoane din Afganistan nu au fost afectate de conflictul armat de acolo. Cei cu experiență personală directă alcătuiesc 60% din populație, iar alții declară, de asemenea, că au suferit o serie de greutăți. În total, aproape toată lumea (96%) a fost afectat într-un fel – fie personal, fie ca urmare a consecințelor mai largi ale conflictului armat.