Devenită eroină planetară: 60 de ani de la trimiterea în spațiu a “primului cosmonaut” al planetei – cățelușa Laika
Aceasta a declarat Adilia Katovskaia, o expertă rusă în biologie, cu ocazia marcării a 60 de ani – pe 3 noiembrie 1957 (la abia o lună după plasarea pe orbită a primului Sputnik sovietic, cel de-al doilea satelit artificial din istoria omenirii) de când Sputnik 2 a decolat spre spațiu având la bord un mamifer viu.
Este vorba despre Laika, o cățelușă fără stăpân găsită pe străzile din Moscova. Laika – termenul rusesc pentru verbul “a lătra”, a fost selectată din alte cinci sau șase concurente, grație “inventivității sale, caracterului ei deosebit de docil și privirii sale ce părea ușor întrebătoare”. Capsula orbitală nu era echipată cu sisteme care ar fi putut să îi asigure revenirea în siguranță pe Terra, iar Laika a murit la câteva ore după lansare, potrivit AFP, citată de Agerpres.
“I-am cerut să ne ierte și am plâns, mângâind-o pentru ultima dată”, își mai amintește Adilia Katovskaia. Laika, în urma acelei călătorii fără întoarcere, a devenit prima ființă vie trimisă în cosmos și, totodată, prima victimă a cursei pentru cucerirea spațiului. Pentru liderul sovietic din epocă, Nikita Hrușciov, obiectivul misiunii consta în a demonstra superioritatea U.R.S.S. în fața Statelor Unite, cu puțin timp înainte de evenimentele care marcau cea de-a 40-a aniversare a Revoluției Bolșevice, celebrată pe 7 noiembrie.
“Cele nouă rotații efectuate în jurul Terrei au făcut din Laika primul cosmonaut al planetei, sacrificat în numele succesului viitoarelor misiuni spațiale”, a subliniat Adilia Kotovskaia, în prezent în vârstă de 90 de ani, care se declară în continuare mândră de faptul că a contribuit la antrenarea unor animale folosite în misiuni spațiale", a declarat Adilia pentru AFP, într-un interviu acordat la Moscova.
Buletine zilnice
Pentru a se obișnui cu zborul spațial într-o capsulă presurizată și cu o lungime de 80 de centimetri, câinii au fost plasați în cuști din ce în ce mai mici, își reamintește specialista rusă. Animalele erau plasate într-o centrifugă care simula accelerarea suportată la decolarea unei rachete, erau supuse unor zgomote care le imitau pe cele prezente în interiorul unui vehicul spațial și erau hrănite cu “mese spațiale”, preparate sub forma unui jeleu.
Printre altele, candidații trebuiau să fie “fotogenici”, iar numele lor erau alese pentru a marca pozitiv opinia publică. “Bineînțeles că știam că ea urma să moară în urma acelui zbor, din cauza lipsei unei metode de recuperare, inexistentă în epocă”, a continuat Adilia Kotovskaia.
Lansarea satelitului Sputnik 2, la bordul căruia se afla Laika, ce a avut loc pe 3 noiembrie 1957 la ora 05:30 (ora Moscovei, n.r.) din Kazahstan, de pe viitorul cosmodrom Baikonur, “nu lăsa să se întrevadă nimic rău”, își amintește Adilia Kotovskaia. “Desigur, în timpul ascensiunii rachetei, ritmul cardiac al cățelușei Laika a crescut considerabil”. Însă după trei ore, cățelușa și-a recăpătat ritmul cardiac normal. Dintr-o dată, după a noua rotație efectuată în jurul Terrei, temperatura din interiorul capsulei în care se afla Laika a început să crească și a depășit 40 de grade Celsius, din cauza lipsei unei protecții suficiente contra radiațiilor solare. Rezultatul: Laika, care ar fi trebuit să rămână în viață între opt și zece zile, a murit la câteva ore după lansare, din cauza căldurii și a deshidratării.
Radioul național din U.R.S.S. a continuat însă să difuzeze buletine zilnice despre “starea bună de sănătate a Laikăi”, devenită eroină planetară…