Dictionar de cariera

Cum metodologia ERP a devenit mai populara, aplicatiile software au aparut din nevoia de a-i ajuta pe manageri sa introduca ERP si in activitati de business, cum ar fi controlul inventarului, serviciu clienti, finante si resurse umane. De obicei, cuprinde mai multe module, fiecare dintre acestea distribuind informatia care este gazduita de structurile de baza pe care ERP a fost setat. Acest tip de sistem contribuie la desfiintarea barierelor dintre departamentele unei companii. Prin utilizarea unui sistem ERP, departamentul de vanzari, cel de productie, managementul operational, departamentul financiar si cel de furnizari au acces neconditionat la informatie actualizata, care este indispensabila pentru a actiona in conditii de siguranta in orice mediu de productie. ERP inlocuieste vechile sisteme cu un singur program de software unificat, divizat in module software. Implementarea unui astfel de sistem software intr-o companie implica, pentru companiile mai mari, in special multinationalele, o armata de analisti, programatori si utilizatori si cuprinde, de obicei, un proiect cu multe zerouri in coada, indiferent de valuta de referinta. Pentru a implementa un sistem ERP, companiile apeleaza adesea la ajutorul unui furnizor de ERP sau la companii de consultanta, terti fata de relatia contractuala. Consultanta in acest domeniu presupune doua paliere, consultanta business si cea tehnica. Consultantul de business analizeaza procesele curente de business din organizatie si le acomodeaza cu procesele omoloage din sistemul ERP, astfel incat acesta din urma sa fie configurat in functie de nevoile organizatiei client. Consultanta tehnica implica, in special, programarea. Cei mai multi furnizori de ERP permit schimbari in software-ul lor, in ideea de a raspunde nevoilor de business ale clientilor.

Acquis – terminologic vorbind – provine din limba franceza, fiind forma de participiu a verbului acquerir (a dobandi). Termenul a fost adoptat de Uniunea Europeana pentru a denumi intreaga legislatie adoptata in cadrul acesteia. In timpul procesului de largire a Uniunii Europene, acquis-ul este divizat in 31 de capitole, pentru a facilita negocierea dintre UE si statele membre candidate. Negocierile presupun, de regula, acordarea unor perioade tranzitorii inainte ca statele sa implementeze acquis-ul in legislatia nationala. Termenul a fost, de asemenea, imprumutat de Organizatia Mondiala a Comertului si de Consiliul Europei (acquis in materie de democratie, stat de drept si drepturile omului).