Echilibru intre viata personala si activitate?

Care este mai importanta: viata personala sau munca? In ce ordine sa le asezam?

Vreau bani mai multi, vreau o viata de familie; le pot avea pe ambele in acelasi timp si la ce pret? Sunt intrebari pe care ni le punem poate in fiecare zi sau cel putin, atunci cand simtim ca unul dintre cele doua talere ale balantei se inclina intr-o parte.

Viata personala a fiecaruia tinde sa ia formele cele mai neasteptate si – totodata – imprevizibile. Unii vorbim despre o viata personala, dar, in realitate, aceasta nu ocupa decat o mica parte din existenta noastra.

Munca, ideea obsesiva de a demonstra ca putem mai mult si mai bine, ne indeamna la tot felul de renuntari si reusim in cele din urma, chiar fara sa ne dam seama, sa renuntam, de fapt, la o viata personala.

Unii dintre noi ne simtim vinovati atunci cand ne permitem sa evadam din activitate si repede ne intoarcem la masa de lucru, la calculator, la planseta sau la oricare ar fi acel loc de munca al nostru.

Ideea obsesiva de a mai face ceva – in unele cazuri chiar si dupa orele de program sau in week-end – ne ocupa mintea si ne face sa uitam ca mai exista si alta cale de a face lucrurile bine si la timp.

Ne mandrim ori de cate ori reusim sa facem o iesire cu familia sau prietenii, sa savuram o carte in tihna, sa audiem un concert, sa respectam o programare la dentist facuta cu mult inainte si pe care nu reusim sa o onoram pana cand durerea nu ne scoate din birou. De fapt, NU sunt acestea niste semne care ne arata cat de putina atentie acordam propriei vieti personale?

"Workahoolici" – tineri sau varstnici – intalnim in fiecare organizatie – mare sau mica. Unele culturi organizationale incurajeaza programul prelungit, pe cand altele – dimpotriva – incearca sa mentina intre niste parametri acceptabili orele petrecute la locul de munca.

Cautam intotdeauna niste tapi ispasitori pentru ceea ce ni se intampla: sistemul, seful, softul de calculator, colegii, colaboratorii dar, de cele mai putine ori, pe noi insine. Nu vrem sa recunoastem ca, de fapt, in orele petrecute la serviciu avem prea multe pauze, ca uitam sa incheiem o sedinta sau o conversatie sau, pur si simplu, ca suntem convinsi ca nimeni nu poate face un lucru la fel de bine ca noi.

Odata ajunsi acasa, ne bucuram daca gasim drumul cel mai scurt catre pat, dupa ce am butonat de cateva ori telecomanda televizorului si am "comunicat" cu cei din familie. Adormim cu greu sau repede si cu gandul la o noua batalie sau la o noua zi de lucru.

Pe unii dintre noi poate nu ii deranjeaza niciodata acest maraton permanent de luni pana vineri, din ianuarie pana in decembrie, pe altii dimpotriva.

CE facem?

Constatam, ne facem promisiuni ca de maine vom fi mai eficienti, ne cautam un nou loc de munca pentru ca am auzit de avantajele unui program de lucru mai scurt?

Oricare alternativa dintre cele enumerate anterior este o varianta mai fericita decat sa ne lasam purtati de val. Unii ar zice: "doar asa fac si altii…".

Am curajul sa recunosc cu voce tare ca nu intotdeauna am de ales sau ca, dimpotriva, NU fac nimic pentru a schimba lucrurile.

Cate minute intr-o zi inmultit cu cinci zile lucratoare ale saptamanii, inmultit cu patru saptamani intr-o luna imi trebuie ca sa gasesc o notita in noianul de hartii cu care lucrez?

Un mail, orice informatie pe care o caut in unele situatii trecand de la un birou la altul in speranta disperata de a gasi acea "informatie" fara de care nu pot merge mai departe ne fac, pe fiecare dintre noi, sa consumam minute, poate chiar ore importante.

Ce ma opreste sa fac o pauza in fiecare zi si sa-mi sortez informatiile, corespondenta, sa am curajul de a arunca la gunoi sau sa "delete" acele mailuri care imi aglomereaza doar "inbox-ul" si pe care, de multe ori fara sa-mi dau seama, le deschid, le citesc, le inchid, fara sa-mi fi fost de un folos, dar…

Traim intr-un secol in care INFORMATIA ne copleseste, dar ne si dorim sa o asimilam, nu am vrea sa ne scape nimic, dar, daca analizam informatia din punct de vedere cantitativ si calitativ, in majoritatea situatiilor, ea nu corespunde de fapt decat unui singur parametru.

Stabilirea unor criterii proprii de selectare a datelor de care avem nevoie, "retete" de urmat pentru rezolvarea propriilor probleme nu le vom gasi nici in carti, nici la cursuri. Putem evalua calitatea solutiilor pe care ni le-am oferit doar analizandu-ne obiectiv eficienta.

Nu va fie teama sa va frunzariti inca o data la sfarsit de an agenda in care un an intreg ati tot marcat activitati, intalniri, sedinte, deplasari, telefoane, chiar si un concediu (culmea) si care e plina ochi.

Mai este loc in ea si pentru altceva?

CAND incepem?

Totusi, sa nu uitam de viata personala, care trebuie si ea sa fie la fel de bine condusa ca cea de la serviciu, ca doar tot suntem in prag de un nou inceput!