Educația copilului și rolul ei în transformarea acestuia într-un lider. Cum îi inhibăm frica de eșec

Educație copii. Părinților le revine rolul esențial în creșterea copiilor, asigurându-le acestora nu numai existența materială, cât și un climat familial afectiv și moral. Sunt situații în care familia consideră că este suficient să se ocupe doar de satisfacerea nevoilor primare (hrană, îmbrăcăminte, locuință, cheltuieli zilnice etc.), ignorând importanța unei comunicări afective, nestimulând dezvoltarea sentimentului de apartenență. În general, comportamentul parental este inspirat din propria experiență de viață a acestora, astfel perpetuând atât aspecte pozitive, cât și negative, pe parcursul mai multor generații.

Iată câteva sfaturi de la Suzanne Valliers, autor Trucuri psihologice pentru părinți. Cum să ne educăm copilul:

Nu jucaţi rolul profesorului. După o zi de şcoală, mulţi părinţi (având bune intenţii) se apucă în modul cel mai serios să‑şi exercite cel de‑al doilea rol : să joace rolul profesorului! Iată o greşeală foarte des întâlnită. Rolul de părinte în momentul efectuării temelor constă în îndrumarea şi susţinerea tânărului, nu și în predare.

Sprijiniţi‑l şi încurajaţi‑l. Unul dintre cele mai bune moduri de a contribui la evoluţia şcolară a copilului nostru este să adoptăm o atitudine pozitivă şi să‑l încurajăm în demersul său. Fiţi un „antrenor” bun pentru copilul dumneavoastră şi încurajaţi‑i eforturile. Evitaţi mai ales să‑l denigraţi atunci cînd întîmpină dificultăţi: „Cum de nu înţelegi ?”. Felicitaţi‑l de fiecare dată când a reuşit să facă eforturi pentru a lucra bine, pentru că va fi şi mai mândru de asta!

Concepeţi exigenţe realiste. Să ne punem următoarea întrebare : oare cerem prea mult de la copiii noştri? Ca părinţi, oare suntem o sursă de stres pentru copiii noştri prin faptul că le cerem în mod constant să fie performanţi (la şcoală, în sport, la cursurile de muzică etc.) sau pentru că avem de la ei aşteptări foarte (sau prea) ridicate ?Așteptările prea mari pot să producă efecte negative la nivel psihic. Acest lucru înseamnă că cel mic poate dezvolta frica de eșec, de a nu fi pe placul tău, ceea ce îl va determina să evite alte domenii de dezvoltare și să se concentreze numai asupra a ceea ce tu îi spui. Astfel, unii copii ajung să fie izolați din punct de vedere social, să aibă rezultate școlare foarte bune, dar să fie numiți “tocilari”.

Ajutați-l să își evalueze singur succesele și eșecurile. Pentru asta pur și simplu comunicați și adresați întrebările potrivite pentru a-l putea direcționa către ce anume simte el, ce gândește despre ceea ce i s-a întâmplat și cum ar trebui să reacționeze pentru a schimba situația de față.

Încercați să-i vorbiți despre ceea ce vă doriți de la el, însă în același timp trebuie să îi dați șansa de a vă comunica ce își dorește și el. Uneori există un dezechilibru între cele două părți. Unii copii s-ar putea să-și dorească să ofere mai mult timp sportului ori vreunui hobby pe care și-ar dori să-l transforme în meserie ulterior. Alții însă, nu știu exact ceea ce vor și au nevoie de orientare.

Trebuie să îi explicați faptul că ceea ce vă doriți este pentru binele lui, însă atunci când se întâmplă să greșească, iubirea voastră pentru el va rămâne la fel de mare, precum și respectul și încrederea în el. Trebuie să i se transmită clar ideea despre cât de valoros e pentru voi, cât de mult țineți la el, indiferent dacă se întâmplă să mai greșească uneori.

Trebuie să îi vorbiți despre experiențele voastre din viață, despre scopurile și dorințele de când erați mici. Uneori ceea ce vrem să devenim atunci când suntem “de-o șchioapă”, se schimbă o dată cu trecerea timpului, pe măsură ce creștem și învățăm mai multe și descoperim noi domenii.

Evitați să îl comparați mereu cu alți copii, ai vecinilor sau ai rudelor. Fiecare copil este unic. Unii au talent la muzică sau desen, în timp ce alții se descurcă foarte bine atunci când vine vorba de rezolvarea celor mai grele probleme de matematică. Așteptarea ca cel mic să se descurce excelent la toate materiile nu este realistă în cele mai multe cazuri. În cazul în care întâmpină dificultăți la unele materii, acordă-i sprijin și atenție pentru a-l ajuta să le depășească.

Copiii au nevoie de susţinere, încurajare şi afecţiune pentru a‑şi dori să reuşească.