Epoca low cost? Avem nevoie de „a 18-a cămilă”

Aşa cum războiul conduce la o dezumanizare şi o pierdere a valorilor după care ne ghidăm comportamentul, criza economică duce la o degradare a culturii organizaţionale şi a mentalităţilor sănătoase de dezvoltare a mediului privat. Aşa se face că, fiind constrânse de un mediu fiscal prost reglementat şi o situaţie macroeconomică pesimistă, companiile aleg măsurile "disperate" în favoarea celor productive şi inteligente.

Iminenţa unei ere a "low cost-ului"

Factorul pe care CEO-ii marilor companii îl consideră cel mai periculos la competitorii direcţi este acela al servicilor "low cost". Mai exact, 41% dintre mai-marii mediului de afaceri sunt ghidaţi de teama că vecinul vinde o cantitate mai mare la un preţ mai mic şi, prin urmare, câştigă mai mult.

Şi notorietatea brandului are un rol important în această "frică": 30% dintre cei interogaţi au declarat că imaginea brandului competitor pe piaţă face ca propria companie să aibă un dezavantaj în faţa clienţilor.

Acum intervine partea interesantă. Contrar dorinţei de inovaţie, la cealaltă extremă se află factorul R&D (research&development): doar 5% dintre respondenţi îl consideră un atu al concurenţei din domeniu şi un factor care-i face pe ceilalţi jucători de pe piaţă să câştige teren.

Studiul arată, mai mult decât o statistică numerică, comportamentul şi mentalitatea pe baza căreia liderii marilor companii iau deciziile. De aici şi avertismentul lui Kotler pentru cei care ignoră rolul extrem de important al inovaţiei şi al îmbunătăţirii permanente a calităţii produsului, oamenilor şi serviciilor.

Inovaţia e doar o promisiune prin care ne păcălim

Deşi preţurile mici sunt cele care stârnesc îngrijorări, cea mai mare parte (60%) a liderilor din companii consideră ce inovaţia joacă un rol important în atingerea succesului.

Dar cum doar 5% dintre ei o consideră demnă de luat în seamă şi de pus în practică, în realitate, îmbunătăţirea calităţii produsului/serviciilor şi adaptarea la nou reprezintă un subiect tabu pentru majoritatea managerilor. Concluzia? Vrem, dar ne este frică.

O veche fabulă povesteşte despre moartea unui egiptean care a lăsat moştenire celor trei fii ai săi cele 17 cămile pe care le avea după cum urmează: jumătate dintre ele celui mai mare, o treime celui mijlociu şi a noua parte mezinului. Cum 17 nu este un număr divizibil cu cele trei cifre propuse de egiptea, cei trei fii au apelat la înţeleptul satului pentru a putea împărţi corespunzător moştenirea. Soluţia? Pentru a-i ajuta, înţeleptul le-a mai dat o cămilă din avuţia proprie. Astfel, cu 18 cămile, cei trei fii au putut să-şi împartă moştenirea corect: 9 cămile la fiul cel mare (jumătate), 6 cămile la cel mijlociu (o treime), două la mezin (a noua parte) şi să îi înapoieze ultima cămilă înţeleptului.

Morala? Acesta este ajutorul de care avem nevoie pentru a conduce şi lua decizii în mod înţelept. Găsiţi-vă a 18-a cămilă!