Flexibilitatea, atributul pe care munca temporara il aduce pietei

Una dintre aspiratiile societatii moderne este aceea de a atinge nivelul maxim de ocupare a fortei de munca, oferind o munca adecvata fiecarei persoane care doreste sa se implice intr-o activitate productiva.

In ciuda acestei aspiratii, in planul ocuparii fortei de munca, functionarea pietei resurselor umane si legatura dintre cerere si oferta sunt departe de perfectiune. Exista zone geografice cu o rata foarte ridicata de somaj, in timp ce, paradoxal, in unele regiuni, companiile intampina dificultati in identificarea fortei calificate de munca.

De asemenea, in alte zone, companiile trebuie sa puna in practica proiecte complicate care privesc mobilitatea/circulatia fortei de munca in vederea transferarii muncitorilor, astfel incat sa se evite incetarea sau diminuarea activitatii din cauza lipsei de personal.

In acest context general, societatile de plasare a fortei de munca temporare (sau provizorie) au un rol determinant in aceasta provocare.

Conform celor mai recente studii, societatile de plasare a fortei de munca vor putea crea in Europa, pana in anul 2010, peste 4 milioane de noi locuri de munca, oferind oportunitati de angajare unui numar de peste 18 milioane de persoane pe an, cu o medie zilnica a angajarilor de 6,5 milioane de persoane.

In anul 2000, la Lisabona a avut loc summit-ul european cu privire la problemele suscitate de ocuparea fortei de munca, in cadrul caruia Comisia Europeana a recomandat ca obiectiv prioritar cresterea ratei ocuparii fortei de munca de la 60% la 70%, precum si reducerea somajului la o valoare de 4% pana la sfarsitul anului 2010. Dezvoltarea sectorului muncii temporare va avea un rol determinant in atingerea acestor deziderate, daca tinem cont ca, de-a lungul anilor, acest sector s-a dovedit un instrument eficient, ce a permis accesul muncitorilor in companii, in mod continuu.

In martie 2003, Consiliul European a invitat Comisia sa stabileasca membrii unei noi echipe, ce urmau a analiza stadiul implementarii politicilor stabilite la Lisabona si sa identifice masurile de reforma necesare.

Raportul prezentat de catre noua echipa a subliniat faptul ca Uniunea Europeana risca sa nu atinga obiectivele propuse in 2000 la Lisabona si anume acelea de a deveni cea mai competitiva si dinamica economie la nivel mondial, capabila sa genereze atat o crestere economica, cat si crearea a cat mai multe locuri de munca.

Succint, recomandarile echipei pentru atingerea obiectivelor propuse sunt:

– cresterea adaptabilitatii angajatilor si companiilor la noile realitati economice (globalizarea si integrarea economica);

– atragerea unui numar cat mai mare de persoane active pe piata muncii;

– cresterea nivelului investitiilor in capitalul uman;

– mobilizarea in vederea adoptarii reformelor necesare.

Un accent deosebit l-a constituit necesitatea flexibilizarii pietei muncii, aceasta constituind un avantaj nu numai al angajatorului, cat si al angajatului.

Raportul cuprinde recomandari legate de o mai buna exploatare a agentilor de munca temporara. Astfel, in 2003, aproximativ 2 milioane de persoane erau angajate cu contracte de munca temporara, reprezentand 1% din totalul numarului de angajati ai UE.

In raport, se evidentiaza rolul extrem de important al agentilor de munca temporara in crearea de noi locuri de munca.

In noua piata a muncii, agentii de munca temporara vor avea locul lor bine definit ca intermediari in sprijinul flexibilizarii si mobilitatii companiilor si angajatilor, asigurand totodata si imbunatatirea conditiilor de securitate la locul de munca.

Este recomandata inlaturarea tuturor obstacolelor legislative ce ingradesc accesul la munca temporara.

Romania continua procesul de armonizare a legislatiei in vederea aderarii in 2007 la Uniunea Europeana. Astfel, in 2003, noul Cod al Muncii introducea institutia muncii prin agent de munca temporara, iar in iunie 2004, Guvernul emitea HG nr. 938 privind conditiile de infiintare si functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara.

Un studiu recent al analistilor grupului Adecco, a indicat ca in Romania peste 20.000 de persoane vor incheia cel putin un contract de munca temporara in urmatorii 2 ani.
Munca temporara reprezinta un raspuns imediat la exigentele de flexibilitate ale companiilor.

Apeland la agentul de munca temporara, utilizatorul:

– elimina activitatile si costurile legate de selectia personalului necesar;

– externalizeaza activitatile legate de administrarea personalului: incheierea CIM, inregistrare la Inspectoratul Teritorial de Munca, calculul si plata salariilor si a taxelor, eliberarea fiselor fiscale, a adeverintelor;

– nu are obligatia ca la incetarea misiunii, pe locul de munca respectiv sa angajeze un salariat pe durata nedeterminata, comparativ cu prevederile legale privind contractul de munca pe perioada determinata;

– gestioneaza de o maniera eficienta propriile resurse umane interne.

Costurile muncii devin, cel putin in parte, o cheltuiala variabila care nu apasa ca un cost fix in bilant.

Necesitatea unei mai mari flexibilitati nu este o cerinta numai pentru firme sau piete. Chiar si muncitorii erei moderne, ca o consecinta a efectelor miscarilor demografice si mutatiilor ce au loc in planul valorilor sociale, solicita acum mai mult decat inainte o flexibilitate a orarului de munca si mai multa variatie in munca prestata. Cererea de noi forme de munca mai flexibile este puternica mai ales in raport cu unele categorii sociale, in mod deosebit, printre tineri si femei.

Integrarea muncitorilor in circuitul muncii temporare va deveni in viitor o alternativa tot mai sigura pentru un loc de munca fix. Forta institutiei muncii temporare sub acest aspect consta in faptul ca muncitorul, in perioada care trece de la o angajare la alta, nu este singur, abandonat, ci are alaturi agentia specializata care il poate plasa din nou intr-un alt loc de munca.

Pentru muncitor, acesta este unul dintre avantajele muncii temporare fata de contractul de angajare pe o perioada determinata. Cu un contract pe durata, la expirarea termenului prevazut in contract, muncitorul este cel care trebuie sa se ocupe de cautarea unui alt loc de munca si tot el trebuie sa-si depuna candidatura probabil la mai multe firme, in speranta ca va fi acceptat cel putin pentru inca o perioada, sustinand eventual si interviuri si trecand prin preselectii inevitabile.

Cu munca temporara, in cazul in care muncitorul este flexibil si mobil, va putea conta pe o succesiune de angajari, proces care poate echivala sau cel putin se poate apropia de continuitatea unui angajari permanente. Acesta este conceptul de flexsecurity: in schimbul flexibilitatii muncitorului, societatea de plasare a fortei de munca temporare asigura continuitatea in munca.

Contractele semnate intre societatea intermediara de munca temporara si muncitor pot fi stipulate numai pentru o perioada determinata.

Totodata, legislatia in domeniu, stabileste egalitatea de tratament salarial, la functie egala, intre muncitorii temporari si cei angajati pe posturi fixe, in intreprinderea utilizatoare. Prin retributie se intelege, in afara salariului de baza, orice alta indemnizatie aferenta datorata muncitorului temporar, in forma directa sau indirecta, atat in natura, cat si in numerar.

Avantajele muncii temporare devin din ce in ce mai evidente pentru cei aflati in cautarea unui loc de munca, pentru aceia care au nevoie de acces mai usor intr-o lume a muncii, pentru cei care doresc sa-si construiasca un parcurs de crestere din punct de vedere profesional. Toate aceste categorii regasesc in munca temporara propriul lor aliat, deosebit de pretios in gasirea unei ocupatii.

In plus, munca temporara permite dobandirea unei experiente in cadrul unor domenii diverse, ea reprezentand o importanta oportunitate pentru muncitor.

In final, ar trebui adaugat ca, mai ales pentru companii, posibilitatea extinderii muncii temporare depinde in mod direct de caracteristicile pietei muncii (nivelul de scolarizare, elemente socio-culturale, legislatia muncii, nivelul ocuparii fortei de munca si rata somajului din zona de referinta), deoarece exigentele de reversibilitate si viteza se schimba in functie de gradul de rigiditate al contextului/mediului respectiv. Prezenta asa-numitelor instrumente de flexibilitate alternative, cum ar fi contractele de formare la locul de munca, contractele de munca pe perioada determinata, part-time, job sharing, outsourcing si chiar munca la negru, precum si mai marea sau mai mica libertate de concediere influenteaza utilizarea si gradul de patrundere pe piata a contractului de munca temporara.