Franțuzescul „à-propos” și românescul „apropo”
Vorbim astăzi despre un alt cuvânt franțuzesc care ne poate ridica probleme când îl scriem.
Adverbul „apropo” se scrie, în română, exact cum se citește, forma „a-propos” nu există, iar forma „à-propos” este cuvântul-sursă din franceză: „Apropo, tu câți ani ai?”
Pentru că am lămurit acest aspect, acum urmează să complicăm puțin situațiunea, de dragul vocabularului și pentru dezvoltarea lui. „Apropo” poate fi și substantiv, caz în care poate avea și forma „apropou”: „Un apropo / apropou mai evident decât ăsta, mai rar”, „Bate apropo / apropou să mergem în vacanță.”