Gabriel Păun – Agent Green în luptă cu mafia pădurilor

„Pădurile ne dau oxigenul pe care îl respirăm. Cele virgine reprezintă în România casa a 7.000 de urși, spre deosebire de aparent frumoasa Elveție, care nu mai are nici măcar unul. Munții Semenic adăpostesc cele mai vaste făgete virgine din Europa, o ultimă mostră din ce era continentul nostru după ultima glaciațiune. Munții Retezat – Godeanu – Țarcu adăpostesc ultimul peisaj forestier intact din zona de climă temperată a Europei.”

Parcurile Retezat și Domogled adăpostesc ultimul peisaj forestier intact din Europa. Parcul Național Semenic adăpostește cel mai mare trup de pădure virgină de fag comun european.
Se spune că în România, la fiecare trei secunde, este furat un arbore pentru care natura a muncit 100 de ani. „Nu se știe exact câtă pădure dispare pe secundă, dar, văzută de sus, țara arată ca un puzzle cu o pădure din care lipsesc trei sferturi din piese, iar sfertul rămas nu e tocmai verde”, semnalează Gabriel Păun, Președintele Agent Green.

Parcurile naționale și naturale ocupă o mică suprafață a României, dar sunt cruciale pentru viitorul biodiversității și un tezaur de păstrat pentru generațiile viitoare. Pe măsură ce pădurile României s-au rărit, presiunea a devenit uriașă chiar asupra pădurilor din parcurile naționale.

În cifre, fondul forestier este de aproximativ 6,5 milioane de hectare de pădure, ceea ce înseamnă cam 26% din suprafața României, sub media europeană a gradului de împădurire de 32%. „Ceea ce este și mai trist e că vârsta pădurilor este în scădere, la fel și volumul în metri cubi de lemn la hectar. În ultimele două decenii, aproape că s-au epuizat pădurile bătrâne de conifere, iar în ultimii zece ani s-a intrat puternic în pădurile de stejar și de fag. Se taie legal prea mult, iar ce este ilegal de multe ori se legalizează.”

Nu în ultimul rând, activiștii de mediu reclamă că noul președinte al țării nu este interesat de parcurile naționale și încurajează în continuare companiile străine să devasteze pădurile. „Președintele Klaus Iohannis a cerut reexaminarea legii care aduce o serie de modificări și de completări Codului silvic, apreciind că «intervențiile legislative adoptate în cuprinsul acestei legi sunt de natură să limiteze activitatea economică a operatorilor economici sau a grupului de operatori economici, având impact asupra mediului concurențial și, implicit, asupra economiei, și să creeze premisa legislativă a unui tratament juridic discriminatoriu»”.

Cauză și efect: retrocedările și tăierile ilegale

Există o foarte strânsă legătură între retrocedări și tăierile ilegale. „E firesc ca oamenii să își primească pădurile înapoi, dar România nu a fost pregătită să facă acest pas cu cap. Procesul a fost grăbit, în vreme ce legislația nu a fost pregătită. Au fost un haos legislativ și un perpetuu provizorat la ministerele de resort pentru păduri.”

Altfel spus, „s-au schimbat miniștri pe bandă rulantă, nu a existat continuitate”, și până acum activiștii de mediu nu au avut un partener de discuție stabil. „O mână s-a spălat pe alta, în vreme ce structuri de crimă organizată s-au format: de la pădurar, șefi de ocoale și direcții silvice, notari, cadastriști, oameni de afaceri până la miniștri și parlamentari. Sistemul este atât de căpușat, încât ne vine greu să răzbatem cu succes. Căutăm cu disperare un procuror care să colaboreze cu noi pentru a organiza flagrante în cazurile în care avem dovezi clare că s-a încălcat legislația”, povestește Preşedintele Agent Green.

Dar să ne reîntoarcem la cifre. Dintre cele 6,5 milioane de hectare de pădure, câte mai aveam în 1990, jumătate s-au retrocedat. Dintre acestea, cel puțin 561.000 de hectare s-au retrocedat ilegal. Dar, pentru că anumiți oameni n-au deținut niciodată o pădure sau au deținut mai puțin decât au primit înapoi, s-a ajuns la un fel de „culmea retrocedării”. Adică statul a retrocedat cu 575.000 de hectare de pădure mai mult decât era cazul. Gabriel oferă un exemplu concret, ca să înțelegem cum se desfășoară lucrurile.

„La Rucăr, un individ a deținut până în anii ’40 cam 2,91 hectare. Când au venit documentele de la Arhivele naționale, Comisia locală de retrocedare a avut grijă să șteargă virgula, adică să falsifice Arhivele naționale! …, și, ca urmare, să primească 291 de hectare.” Ce înseamnă acest lucru? „Haideți să ne imaginăm că un singur hectar înseamnă două stadioane de fotbal. Și, ca treaba să fie și mai dramatică, amărâții care nu au fost în «tandrețuri» cu Comisia de retrocedare au primit păduri în altă parte decât au avut și care nu sunt valoroase economic sau care sunt inaccesibile.

Și, dacă s-a întâmplat cumva ca vreo restituire ilegală să fie «răsturnată» în vreo instanță, atunci a fost prea târziu, pentru că pădurea era deja rasă, iar lemnul a ajuns în China sau Egipt. Avem nume, dar încă nu pot fi făcute public. Așteptăm să ne caute acel procuror care vrea să facă treabă pentru țara asta.”

În țări precum Austria și Germania, comentează în continuare Gabriel, parcurile naționale nu sunt conduse de regii autonome precum Romsilva. „Administrațiile acestora pot interzice complet tăierile, chiar și dacă pădurile sunt atacate de dăunători. Se presupune că mama-natură știe ce are de făcut, chiar și fără ajutorul omului.”

Când vine vorba despre pădurile de producție pentru lemn, principiul de bază în cele două țări este cel al sustenabilității, care presupune că proprietarii se gândesc și la ziua de mâine și „că nu se vor «calici» să taie totul azi”. „Vor tăia puțin câte puțin, în așa fel încât să existe în permanență copaci bătrâni, tineri și puieți, care să adăpostească tot mai multe specii de plante și de animale și fără ca solul, izvoarele și râurile să fie distruse”.

Din peste trei milioane de hectare retrocedate, Romsilva are contracte de pază pe mai bine de un milion de hectare cu proprietarii privați, dar nu găsește mijloacele să le asigure paza și așa se face că aceste suprafețe sunt lăsate la mila drujbelor. „Romsilva nu este în stare să păzească nici măcar pădurile statului, d-apoi pe cele private. În orice caz, dacă se taie din parcurile naționale, iar Romsilva se urnește doar după câțiva ani de la dezastru, e clar că această entitate este impotentă, iar statul român colaborează la catastrofă, de vreme ce criminalii își desfășoară activitatea în voie.”

Radarul pădurilor este sau nu un sistem eficient?

„O, da, radarul pădurilor este o idee genială, cu o bază de date solidă în spate, numită Sistemul informaţional integrat de urmărire a materialelor lemnoase, SUMAL, care permite Ministerului Mediului și Pădurilor să-i prindă pe criminali. Felicitări doamnei ministru Pană pentru realizare. Dar există un mare «dar». Sistemul nu este eficient, pentru că nu există angajați în minister și nici voință politică să se acționeze.

Vă spun clar că un telefon la 112 care confirmă că transportul este legal nu înseamnă că lemnul este tăiat legal, ci doar că este declarat.” Ca să înțelegem mai bine ce spune, Gabriel îmi oferă următorul exemplu: „În momentul în care șoferul de camion cu lemne obține un cod unic pe tabletă, acesta generează în sistem inclusiv locația unde era în momentul în care a primit acel cod. Să zicem că firma X, care taie și transportă, are aprobate tăieri în zonele 1, 2 și 3. «Faza e» că sunt firme care scot lemn din zonele 4, 5 și 6, unde nu sunt aprobate tăieri, deci complet ilegal. Ministerul vede că firma X a folosit codul unic pentru locațiile 1, 2 sau 3, dar a scos lemn din altă parte. Pe străzi, lemnul umblă cu un cod unic valid, chiar dacă a fost tăiat ilegal, și scapă.

Scapă, pentru că ministerul nu face nimic, deși informațiile sunt acolo, în sistem. Și procurorul poate să se uite în el, pentru că software-ul nu permite ministerului să șteargă date fără să lase urme. Am fost la minister și ne-am oferit sprijinul pentru a organiza flagrante împreună, dar s-a lăsat liniștea în cooperare, iar în pădure răsună… tot drujba.”

L-am întrebat pe Gabriel Păun dacă Garda și agențiile de mediu fac ceva concret pentru a opri defrișările. „Sigur că fac, picnicuri pe malul râurilor. În primul rând, n-au cine știe ce putere, în al doilea rând, pentru că nici măcar puterea aceea nu o folosesc.” Gabriel știe de existența unui teanc de rapoarte ale Gărzii care arată cum, în mod sistematic, vreme de ani de zile, o firmă de exploatare a fost vizitată de comisarii de mediu care au constatat crime forestiere pentru care au aplicat zero sancțiuni.

Își amintește de tăierile din perioada 2011–2014, din Retezat, când a atras atenția Gărzii asupra firmelor care au tăiat ilegal și au târât buștenii direct prin albia Râului-Șes, un habitat special protejat pentru anumite specii de pești. Acele firme au poluat apa și solul cu ulei, motorină și deșeuri. Ce a făcut Garda? „Nu le-a dat nicio amendă. Când vine vorba despre agenții, e tot jale. Am ajuns cu Agenția Națională de Protecție a Mediului până la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru că a emis aviz pentru defrișarea și asfaltarea Retezatului, faimosul DN 66A construit ilegal din dorința fostului președinte, Traian Băsescu.”

MAFIA PĂDURILOR

Prezența unui agent economic puternic și influent în România, cum este grupul Holzindustrie Schweighofer (HS), liderul european al industriei și locul trei mondial, companie ale cărei operațiuni în România îi aduc profituri anuale de peste 100 de milioane de euro, este considerată unul dintre motivele pentru care defrișările proliferează. Gabriel spune că grupul HS este unul extrem de puternic și de influent și se pare că a fost și încă mai este în situație de monopol la achizițiile de rășinoase: brad și molid.

Convingerea sa este că Holzindustrie Schweighofer a primit și lemn tăiat ilegal, atâta timp cât legislația și implementarea ei nu au fost puse la punct de autoritățile române. Un aspect important de punctat îl reprezintă faptul că legislația este încă interpretabilă în privința atribuirii responsabilității. „Adică cine e vinovat și cine plătește pentru ilegalități: firma care a tăiat, firma care a procesat sau amândouă? Eu cred în tragerea la răspundere a amândurora.”

Este noul cod silvic un pas înainte pentru îmbunătăţirea cadrului legislativ în domeniul silviculturii? Gabriel Păun spune că s-ar putea scrie romane pe tema aceasta, așa că noi ne vom rezuma la chestiunile arzătoare.„Noul cod nu doar că permite tăierile în parcuri naționale, spune el, dar în anumite cazuri chiar și tăieri la ras”. E convins că, atunci când se va ajunge la normele de aplicare, Guvernul va face un jaf din aceste parcuri. „Suntem absolut siderați! În parcurile naționale, care mai înseamnă doar 1,3% din țară, nu trebuie să se taie nimic!”

În restul pădurilor destinate producției de lemn trebuie impuse niște restricții antimonopol. De aceea, prevederea care limita unui grup de companii achiziția și prelucrarea a maximum 30% dintr-o specie/sortiment era una de bun-simț. „Nu știu ce l-a apucat pe președintele Iohannis să respingă treaba asta. Ne așteptam să fie exact invers. Adică să ceară Parlamentului și mai mult, adică un 20–25% și, în plus, să interzică pentru zece ani exportul de lemn rotund, cherestea și lemn de foc.
Agent Green mizează pe mobilizarea a milioane de români, pe sensibilizarea comunității internaționale și pe justiție ca să desființeze mafia pădurilor.

ROMSILVA, MAI PUTERNICĂ DECÂT MINISTERUL

Vă întrebați, ca și noi, cum e posibil să se facă tăieri legale în rezervațiile naturale, în pădurile seculare sau virgine? În acest moment, Romsilva administrează toate pădurile statului, inclusiv pe cele din parcuri naționale și naturale. Regia încasează de 10 ori mai mulți bani din vânzarea de lemn din parcuri, decât investește în ele. „Nu vede în ariile protejate nevoia de conservare a biodiversității, ci doar profitul din tăieri. Dovada stă și în faptul că anul trecut au dorit să scape de parcurile Rodna, Defileul Jiului, Putna, Vrancea și Cefa, pentru că nu mai pot face suficient profit din păduri de când statul a pierdut suprafețe mari acolo”.

Agent Green apreciază că se taie din toate parcurile naționale și naturale din România, legal și ilegal. Cum așa? „Romsilva le administrează și tot ea face silvicultură în pădurile de producție, că asta știe să facă. Dar în parcurile naționale nu trebuie silvicultură, ci conservare, pentru că mama-natură știe ce are de făcut și nu are nevoie de ajutor. Am semnalat deja tăieri masive, de «prost gust», în Retezat și în Semenic. Arborii de-acolo ajung cherestea și brichete de foc în Europa de Vest și în Siria. Urmează să facem și alte dezvăluiri în viitorul apropiat.”

Deși există o coaliție formată din ONG-uri preocupate de mediu, acestea sunt prea puțin concentrate pe păduri. Ce răspunde Gabriel la această interpelare? „Multe ONG-uri au crezut că pot schimba Romsilva și ministerul. Și multe s-au înșelat. E un fel de «în pat cu dușmanul», pentru că Romsilva este mai puternică decât ministerul, deoarece vine cu banii. Pentru început, trebuie să eliminăm «dăunătorul de la parcuri», adică Romsilva, și apoi ministerul ar putea deveni un aliat de nădejde, nu o marionetă, aşa cum este acum.”

ACȚIUNI REUȘITE

Agent Green a urmărit timp de aproape un an tăierile ilegale de lemn din Masivul Retezat, acolo unde acest lucru este interzis, și a descoperit că lemnul ajunge la fabricile concernului austriac Schweighofer, care anunțase „că are filtre care nu lasă să intre în fabrică, la procesat, lemn din rezervațiile naturale”.
Gabriel a avut ideea să identifice acele locuri din Parcul Național Retezat unde se taie lemn ilegal, să pândească în ce TIR-uri e încărcat, să le ia numerele de înmatriculare și să verifice la 112 dacă transporturile sunt legale sau nu și apoi să urmărească transporturile ilegale până la locul lor de destinație. Apoi a prezentat dovezi înregistrate că TIR-ul urmărit de el de la momentul zero ajunge la concernul austriac, Schweighofer Holtzindustrie.

Investigația lui, prin care dovedește că lemnul din Retezat ajunge la Schweighofer și, mai departe, în șemineurile vest-europene, a fost văzută de peste un milion de oameni pe internet, iar compania austriacă s-a angajat să nu mai accepte arbori din niciun parc național pe viitor.
Iar dezvăluirea sa referitoare la tăierile din Masivul Semenic, ale cărui păduri ajung până în Siria, s-a lăsat cu demisia imediată a directorului parcului. „Deci, se poate, deci, va urma!”

Care a fost cea mai neobișnuită acțiune pe care a inițiat-o și cum s-a finalizat? În 2010, Gabriel organiza o tabără de rezistență la Câmpușel, în Retezat, pentru a bloca buldozerele și drujbele să defrișeze și să asfalteze Retezatul. Pe atunci, ministrul mediului era Laszlo Borbely, și numele lui era purtat de activiști pe un banner care tot apărea în ziare și la tv.

„Într-o zi, consiliera de comunicare a ministrului mă sună să-mi spună ce furioasă este că îi stricăm imaginea ministrului. Săraca, nu înțelegea că Ministerul Mediului, de fapt, trebuie să fie cu noi acolo, să oprească distrugerea și să ne luptăm împreună împotriva lui Traian Băsescu și a Ministerului Transporturilor. Ea insista că ministerul avea o problemă de imagine.” Gabriel i-a închis telefonul, dar nu înainte să-i spună că aceasta „poate să revină atunci când va considera și va conștientiza că au o problemă de mediu”. Pentru că nu s-au făcut înțeleși, protestatarii au mutat „tabăra de rezistență” chiar la minister, unde, până la urmă, Borbely a ieșit în faţa sediului și a rostit cuvintele magice: „Asfaltarea Retezatului nu se poate face legal”. Moment în care, cățeluşa lui Gabriel, prezentă și ea la acțiune, l-a îmbrățișat pe ministru.

Îi mai vine în minte o situație tragicomică din timpul unei investigații aflate în derulare și nedezvăluită publicului. În octombrie 2013, s-a dus într-un parc din Retezat unde se exploatau păduri virgine. Singur, departe de ochii lumii și de semnalul GSM. Discuta cu doi membri ai firmei, care tăiau în parc. „Ei, săracii, n-au nicio vină, pentru că-s simpli lucrători, dar îmi explicau plini de laudă ce greu le-a fost cu pădurea respectivă, deoarece nu mai fusese tăiată niciodată, cât de greu era de pătruns și cât de greu au scăpat de toți urșii, până când treaba a început să meargă ca unsă."

"Ne-am cam lungit la discuții și au mai apărut doi lucrători. Unul m-a întrebat dacă sunt de la «România, te iubesc!», dar celălalt m-a recunoscut de pe vremea campaniei pentru salvarea Retezatului de la asfaltare. Atâta le-a trebuit, că s-au și urnit cu drujbele spre mine. Cred că am rupt recordul mondial la viteză ca să mă salvez, dar cred că a meritat. Expunerea va urma în următoarele câteva luni.”

De ce face toate astea, chiar riscându-și siguranța personală? Lui Gabriel îi place să se bucure de timpul liber în natura încă neatinsă, în armonie cu celelalte specii, și se gândește că și copiii noștri ar merita să se bucure de câteva bucățele de natură, măcar. În plus, spune el, „deși suntem toți oaspeți ai acestei planete minunate, noi, oamenii, suntem puțin cam «aroganți» față de celelalte specii. Din cauza noastră, mii de specii au dispărut pentru totdeauna. Oare câte mai trebuie să dispară până ne vom trezi?"

"Ştiți, de unele dintre ele depinde însăși existența noastră. De exemplu, fără albine, plantele nu mai pot fi polenizate și fără plante nu o să mai avem mâncare. Există deja afaceri care plimbă camioane de albine dintr-un câmp în altul, pentru că organismele modificate genetic, pesticidele și fertilizatorii le-au ucis şi nu mai sunt altele să polenizeze culturile. Nu mai zic despre schimbările climatice care au dereglat tot mersul naturii. Doar pădurile naturale vaste mai pot conserva mii de specii și mai pot salva viața pe Pământ. Așa că mă voi lupta pentru ele cu orice preț.”

Cine este Agent Green?

Gabriel Păun e biolog, licențiat în ecologie, cu un master în ecoturism. Lucrează permanent la investigații și planuri de campanii de conștientizare pe toate continentele pentru salvarea pădurilor, animalelor sălbatice, animalelor de fermă, a animalelor de laborator și a celor de companie. A vizitat parcuri naționale de pe toate continentele și a văzut modele de succes care pot fi traduse și în realitatea românească, şi cu rezultate mai bune. El speră că vom scăpa de Romsilva și că vom pune la cârmă specialiști în conservare și manageri de succes.

Agent Green nu are un loc al său unde să se întoarcă acasă, așa încât cutreieră lumea pentru a opri abuzurile împotriva naturii. „În România, mă voi concentra să formez o echipă de elită pentru a aduce zâmbetul pădurii înapoi.”

Casetă

– Romsilva a administrat 23 de parcuri naționale în ultimii 10 ani; doar şapte dintre ele au un plan de management aprobat;
– se taie legal din păduri extrem de valoroase, chiar și virgine. Zonarea internă a parcurilor este haotică: nu există zone-tampon în împrejurimile parcurilor pentru a le proteja de amenințări, iar de multe ori zonele de protecție strictă sunt la marginea parcurilor;
– păduri de o valoare inestimabilă din zona Râu-Șes din Retezat se taie încă din primăvara anului 2014. Lemnul din Retezat a ajuns la o fabrică din Sebeș, unde a devenit material de foc pentru șemineuri, brichete și peleți care se vând în supermarketuri, benzinării și magazine de bricolaj din Europa de Vest. Făgetele seculare din Parcul Național Semenic se exportă în țările arabe, iar lemnul din Parcul Național Domogled, în China;
– Gabriel Păun propune o hotărâre de guvern care să stopeze tăierile din parcurile naționale și naturale și cere guvernului Ponta să operaționalizeze Agenția Națională pentru Arii Protejate (ANAP), care să fie condusă de specialiști în domeniul conservării biodiversității, și nu de Romsilva.
corectat