Gyuri Pascu a plecat să facă “Revelion cu Dumnezeu”

S-a născut pe 31 august 1961 în localitatea Agnita într-o familie mixtă, româno-maghiară, “Sunt cetăţean român crestin-ortodox, născut din sânge de român spurcat cu sânge de ungur, de slovac şi de polonez, în 1961, în Agnita, fix în mijlocul României Mari”. În timpul şcolii generale, a fost membru în cor şi pe la zece ani începe să studieze pianul. Prima chitară a primit-o în clasa a V-a. În copilărie, avea o voce de soprană, amuzându-şi prietenii cu imitarea unor cântăreţi de muzică pop care erau celebri în epocă. În spatele blocurilor, în timpul liber, organiza cu prietenii o versiune proprie a concursului ”Steaua fără nume”.

Ca actor amator a debutat în 1977, într-o piesă şcolară care a avut loc la Casa de Cultură Agnita. S-a familiarizat cu muzica din Occident, ascultând piesele artistei Olivia Newton-John şi ale formaţiei Queen, participând activ la brigada culturală a Uniunii Tineretului Comunist (UTC), unde a scris şi interpretat primele cântece de folk-rock. Începe o activitate artistică că foarte bogată. Scrie texte de brigadă, cântă, dansează, începuse să devină ceea ce cheamă un ”showman”. A dat examenul de admitere la Facultatea de teatru din Târgu Mureş în 1980, dar nu a fost admis. A lucrat ca strungar şi a fost înrolat pentru câteva luni în Forţele Terestre Române, unde a întâlnit mai mulţi muzicieni care făceau armata. Împreună au fondat formaţia Fundal, cu Pascu solist şi toboşar. Formaţia a participat la festivalul Cântarea României.

În 1982 şi-a terminat stagiul militar, iar formaţia Fundal s-a întors la Mediaş, unde Pascu a fost descoperit de postul românesc de radio Radio Vacanţa. A fost invitat să participe la concertele dedicate tinerilor şi difuzate pe acel post, întâlnindu-se în timpul acestora cu Teo Peter, basistul formaţiei Compact, şi prezentatorul radio Andrei Partoş. În timpul anului 1982, Pascu a cântat în cadrul Cenaclului Flacăra şi la concertele Scînteiii Tineretului.

În 1984, Ioan Gyuri Pascu s-a mutat la Cluj-Napoca şi a fost admis la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, unde a studiat româna şi spaniola. La puţin timp după admitere s-a alăturat trupei de teatru a universităţii, Ars Amatoria şi Fiii, condusă de criticul literar Ion Vartic. În această perioadă a luat parte la piese de comedie la radio şi teatru de parodie şi la cercul literar al lui Vartic, Echinox.

În februarie 1987, a apărut pentru prima dată alături de membrii grupului Divertis, într-un spectacol susţinut la Izvorul Mureşului. După căderea comunismului, Pascu şi-a diversificat domeniile de activitate. După ce a susţinut în februarie 1990 un recital muzical solo şi-a reînnoit contractul cu Divertis, alături de care a mers în turneu în toată ţara. La sfârşitul acelui an, Divertis apărea pentru prima dată la televizor pe canalele Televiziunii Române, într-un show care a bulversat stilul de până atunci al emisiunilor de satiră şi umor.

A fondat casa de discuri Tempo Music, în colaborare cu cea care ulterior avea să-i devină soţie, Daniela Marin, susţinând că a fost prima casă de discuri independentă din România. A fondat apoi o nouă formaţie, The Blue Workers.

Pe 15 august 1993 s-a căsătorit cu Daniela Marin, dar, în loc să plece în luna de miere, a jucat în filmul ”O vară de neuitat”, regizat de Lucian Pintilie. În timpul anilor '90, Divertis a ţinut mai multe spectacole prin ţară, în care grupul urmărea serialul ”Twin Peaks”. Colegul Iurie Darie a interpretat mai multe piese la vioară, pentru a-l acompania la unul din spectacole. Conform unei declaraţii date în ziarul Gardianul, activitatea din Divertis l-a transformat pe Gyuri Pascu în ”una dintre cele mai populare figuri ale umorului autohton”.

Tot în 1993, Pascu a lansat primul album de succes, ”Mixed Grill”, şi piesa ”Ţara arde şi babele se piaptănă”, făcând referire la un proverb românesc. A continuat să creeze muzică în calitate de artist solo, lansând alte albume de succes, precum ”Maşina cu jazzolină” şi ”Caseta pentru minte, inimă şi gură”, continuând în acelaşi timp colaborarea cu grupul Divertis, alături de care a lansat numeroase casete audio şi video.

A susţinut un recital la Festivalul Cerbul de Aur de la Braşov, în 1995, şi a cântat în deschiderea show-urilor susţinute în România de nume mari ale muzicii internaţionale, precum Scorpions şi Jethro Tull. În 1997 apare primul disc mai puţin comercial, ”Gânduri nevinovate”, şi la o zi după lansare, pe 28 februarie, s-a născut fiica lui, Ana Iarina.

În perioada 1998-2000 a renunţat la proiectele muzicale proprii şi s-a dedicat, alături de soţia sa Daniela, lansării unor tineri talentaţi – Vama Veche, La Strada, Domnişoara Pogany fiind doar câteva dintre trupele ale căror destine sunt legate de soţii Pascu şi casa lor de discuri, Tempo Music. În 2000, Pascu a lucrat împreună cu producătorul şi regizorul de film Cristian Mungiu, compunând coloana sonoră a filmului de scurtmetraj ”Zapping” şi apărând împreună cu Mircea Diaconu în filmul ”Corul pompierilor”. A mai colaborat cu Cristian Mungiu şi la filmul ”Occident”, care avea în coloana sonoră muzică din repertoriul lui Pascu, el jucând în rolul ”Gică”, opusul lui Alexandru Papadopol („Luci”). Începe să publice cărţi care tratează teme spirituale, specializându-se în eseuri despre misticism.

Pascu s-a despărţit pentru prima dată de trupa Divertis în 2007. La acea vreme, a susţinut că nu mai putea face faţă ritmului susţinut de trupă. Mai târziu, a menţionat că ruptura era definitivă, umorul politic impus de Toni Grecu nefiind pe placul său. După renunţarea la Divertis a jucat în numeroase spectacole de teatru.

Anul acesta a jucat în mai multe piese de teatru: Pe 25 februarie 2016 a susţinut spectacolul ”Repetiţie în Casa Inimii”, cu versuri din volumul ”Purtătorul de cuvinte” şi cu muzica compusă de Gyuri Pascu. În martie 2016 a lansat şi ”Imnul refugiaţilor”, care parodiază situaţia refugiaţilor sirieni. În aprilie 2016 a jucat în spectacolul ”Revelion cu Dumnezeu”. Ultima sa apariţie publică a fost concertul susţinut pe 17 septembrie alături de trupa sa, The Blue Workers, la Berăria H.

"Eu iubesc oamenii ca oameni, nu ca Societate cu reguli de piaţă. Eu,când îmi scriu şi îmi cânt cântecele, când urc pe scena de teatru adevărat şi sincer, mă simt liber şi fericit si asta nu mi-o poate lua Societate de consum! Prefer să fiu un visător, decat să fiu o marfă în galantarele Societăţii de consum! Mă simt liber când îmi găsesc locul în inima mea". ioangyuripascu.wordpress.com