Henri Nestle numai laptele a fost praf in cariera lui

Heinrich, nascut in 1814, a fost al unsprezecelea copil dintre cei 14 ai familiei Nestle din Frankfurt. Sapte dintre fratii sai au murit la varste fragede. Mortalitatea infantila ridicata din acea vreme nu l-a lasat indiferent si l-a indreptat spre domeniul farmaceutic. S-a pregatit timp de patru ani in farmacia unui concetatean, iar in 1839 a obtinut diploma de farmacist si si-a schimbat numele in Henri. Inainte sa implineasca 20 de ani, a emigrat in Elvetia, in localitatea Vevey, unde a inceput sa comercializeze produse dintre cele mai felurite: de la ulei si otet, mustar si lampi cu petrol, pana la apa minerala si limonada.

Criza economica din Elvetia, dintre 1845 si 1847, nu i-a ocolit afacerea. Desi la un pas de faliment, Nestle s-a incapatanat sa infiinteze o firma care sa-i poarte numele. Flerul in afaceri si spiritul de initiativa si-l va dovedi din plin cand firma lui va incepe sa se extinda si sa fuzioneze cu marile companii din domeniu. Nu se cunoaste exact data la care fondatorul sau a inceput sa se preocupe de mancarea pentru copii. Dar se stie ce l-a determinat sa o faca: moartea inainte de vreme a jumatate dintre fratii sai, faptul ca cercetarile in domeniul nutritiei erau munca lui, si, nu in ultimul rand, sotia sa, Anna Clementine Therese Ehemant, care, ca fiica de doctor, stia multe despre mortalitatea infantila.

Salvarea lui Wanner

Nestle a dat marea lovitura in 1867, cand a inventat laptele praf, denumit in epoca farine lactee. Produsul a fost gandit cu scopul de a ajuta bebelusii ce nu puteau fi alaptati sa se alimenteze cu vitaminele necesare. “La baza fainii laptoase”, isi descria Nestle inventia, “sta laptele elvetian de calitate, concentrat la temperatura joasa cu ajutorul unei pompe pneumatice. Graul este preparat conform unei metode noi a inventiei mele si amestecat in proportii corecte, pentru a forma o mancare ce nu mai lasa nimic de dorit”. Totodata insa, farmacistul avertiza ca laptele praf e un substitut nutritional, destinat doar acelor mame care, din varii motive, nu au posibilitatea sa-si alapteze copii: “In timpul primelor luni, laptele mamei ramane hrana cea mai potrivita pentru un nou-nascut si orice mama care poate alapta trebuie sa o faca”.

Primul client-pacient al noului produs a fost Wanner, un bebelus de 15 luni care nu asimila nici laptele matern, nici vreo alta hrana. Doctorii nu ii dadeau sanse de supravietuire. Convins de un amic fizician, Nestle a inceput sa-i administreze lapte praf. Rezultatul a fost uimitor: bebelusul s-a insanatosit in scurt timp. De aici inainte, calea spre succes a companiei Nestle a venit de la sine. Produsul a fost lansat in scurt timp in alte patru tari – Germania, Anglia, Franta si SUA, iar Henri si-a deschis un al doilea birou la Londra pentru a face fata vanzarilor. Cu toate acestea, sediul companiei Nestle a ramas pana in zilele noastre la fabrica din Vevey. Un moment controversat in extinderea companiei a fost vanzarea ei catre grupul financiar al lui Jules Monnerat, in 1874. Din punct de vedere strategic, era miscarea potrivita. Nestle se confrunta pe piata produselor din lapte cu puternica firma a americanilor Charles si George Page, o companie de lapte condensat anglo-elvetiana. Ca urmare a tranzactiei, Nestle a putut sa-si lanseze varianta proprie de lapte condensat. Cele doua companii vor ramane intr-o rivalitate acerba, pana la fuziunea din 1905.

Cand l-a salvat pe Wanner, Henri avea 40 de ani. Pana la moartea sa, in 1890, la 76 de ani, si-a extins productia in toata lumea si a finalizat achizitii importante. S-a impus pe piata produselor alimentare pentru copii si a pus bazele unuia dintre cele mai de succes grupuri agroalimentare din lume. Reusita Nestle a devenit dovada clara a faptului ca pentru a infiinta o dinastie nu ai nevoie de mostenitori. Ce-i drept, si Henri Nestle a avut talentul necesar pentru a se impune. A fost unul dintre primii care au inteles importanta brand-ului. A investit enorm in imagine, impunand ca eticheta a produselor sale emblema familiei, un cuib, simbol al sigurantei, al maternitatii si al traditiei. S-a opus categoric propunerii unora dintre agentii sai comerciali de a renunta la emblema-cuib: “Ca sa aiba succes, un produs trebuie sa fie recunoscut din prima. Cuibul nu este numai marca fabricii mele, dar si emblema familiei. Nu pot sa am in fiecare tara alta marca de fabrica. Oricine poate folosi crucea, dar nimeni nu are dreptul sa se foloseasca de emblema familiei mele”.

NES-tum

Pe langa logo si diferitele sloganuri, o alta marca a produselor Nestle este prefixarea denumirilor cu particula NES: Nesquik, Nestea, Nescafe, Nestogen, Nescao, Nestrovit etc. Primul produs de genul acesta a fost Nestogen, un fel de lapte putin gras, dar bogat in vitamine, lansat in 1930. De altfel, dupa moartea lui Henri Nestle, compania care ii poarta numele a cunoscut un avant si mai mare. Dupa ce se impusese categoric pe piata produselor alimentare pentru copii, se lanseaza in 1929 si pe piata produselor din ciocolata. Fuzioneaza cu marii producatori de ciocolata Cailler, Kohler si Peter. De altfel, cei trei fusesera contemporani cu Nestle, Peter Daniel, inventatorul ciocolatei cu lapte, fiindu-i chiar vecin si prieten. Fara laptele condensat al lui Nestle, Peter nu ar fi putut inventa ciocolata cu lapte, in 1875. Alte fuziuni importante: cu grupul Maggi in 1947, cu L'Oreal – 1974 si cu grupul de apa minerala Perrier, in 1992. Astfel, Nestle a devenit cel mai mare “cuib” din lume.