Importanţa discursului public în marketing personal
„Şi unde este problema?” o să întrebaţi. Problema constă în faptul că nicăieri în şcoală – fie gimnaziu, liceu sau facultate – nu ni se vorbeşte despre importanţa crucială pe care capacitatea noastră de a comunica o are în evoluţia noastră profesională.
În şcoală învăţăm despre „forme fără fond”, fără a ni se explica vreodată că înainte să cunoşti fondul, te întâlneşti cu forma. Iar în lumea în care trăim astăzi, dacă nu ne place sau nu rezonăm cu forma, de cele mai multe ori nu mai apucăm să cunoaştem fondul.
Activitatea mea profesională m-a ajutat să văd nenumărate situaţii în care fondul valoros nu e potenţat de forma în care e livrat. Am văzut profesori şi academicieni competenţi care au plictisit teribil sala pentru că vorbeau plat şi tehnic. Am văzut directori de multinaţională care puteau ţine atenţia auditoriului vie doar prin funcţie, nu şi prin calitatea discursului. Am văzut politicieni la sfârşitul vorbirii cărora publicul nu putea să-şi amintească despre ce a fost vorba. (Sigur, în politică, asta poate fi o calitate). Şi exemplele pot continua.
Bunele abilităţi de vorbire în public şi capacitatea de a ţine un discurs competent sunt elemente de diferenţiere pentru profesioniştii de astăzi. De ce? Pentru că ele construiesc de cele mai multe ori prima impresie şi prin ea se formează percepţia care rămâne în mintea potenţialilor clienţi sau colaboratori.
Din păcate ele sunt deprinderi pe care şcoala nu numai că nu le cultivă, ba chiar le distruge: gândiţi-vă la toate momentele în care vi s-a cerut să vă ridicaţi în picioare în şcoală. Câte dintre ele sunt amintiri plăcute? În câte dintre acele momente aţi fost lăudaţi sau, în orice caz, câte dintre ele s-au lăsat cu o senzaţie plăcută? În experienţa mea, aproape niciuna. Şi în timp, după 15-17 ani de şcoală, nici nu mai e de mirare că frica de vorbire în public este pentru unii oameni mai mare decât frica de moarte (lucru confirmat de cercetări).
Dar ce se poate întâmpla când fondul e susţinut de formă? Ce se poate întâmpla când un om inteligent şi competent vorbeşte bine în public? Exemplele istorice sunt multe, dar o să încerc să vin cu unul mai actual, care vizează o problemă pe care o trăim cu toţii: în ianuarie 2007 Sir Ken Robinson (expert în creativitate) a ţinut un discurs (“Do schools kill creativity?”) despre educaţie şi despre felul în care ea trebuie regândită ca să servescă nevoile secolului 21.
Discursul său a fost filmat şi postat pe Internet, unde a adunat zeci de milioane de vizualizări din toată lumea şi a stârnit ceea ce astăzi se poate numi o adevărată revoluţie a educaţiei. Asta pot face cuvintele cu meşteşug: pot porni revoluţii, pot aprinde pasiuni, pot mobiliza, pot motiva şi pot construi punţi şi relaţii.
Şi în acest context, vorbirea în public ne învaţă o lecţie foarte preţioasă, asupra căreia merită să ne aplecăm cu mai mare atenţie în activitatea noastră de zi cu zi: din ce în ce mai des, cum spunem ceva este cel puţin la fel de important precum ceea ce spunem în sine.
Paul Olteanu este consultant in marketing personal și discurs public. Conduce departamentul de PR al Universitatii Romano-Americane si lucreaza strategie si comunicare de brand cu agentia de publicitate Headvertising