Interviul de selectie – un teren minat?
Pentru cei mai multi dintre noi, ideea interviului se asociaza cu imaginea unui teren minat: fiecare intrebare e o capcana, iar intervievatorul urmareste sa ne identifice slabiciunile, sa ne prinda pe picior gresit si sa ne demonstreze ca n-avem stofa de student MBA. Iar asta pentru ca undeva, in adancul sau, fiecare dintre noi e convins ca intervievatorul are in minte un profil al candidatului ideal si cauta doar indivizi care se incadreaza perfect in acel profil. Am spus-o intr-unul dintre numerele trecute si o repet: nu exista un profil al candidatului MBA ideal; exista, insa, cateva calitati care recomanda un tanar hotarat sa urmeze cursuri MBA. Care sunt aceste calitati poti deduce singur(a).
Programele MBA urmaresc sa formeze lideri in managementul afacerilor: oameni capabili sa conduca, sa ia decizii si sa rezolve probleme complexe; oameni capabili sa invete din greselile lor si ale altora; oameni care, o data ce au cazut, gasesc in ei puterea sa se ridice si sa mearga mai departe; oameni care pot constitui o sursa de inspiratie si un model pentru altii. Iar ca sa poata fi toate aceste lucruri, acesti oameni trebuie sa stie ce vor; sa aiba talentul de a se face intelesi si disponibilitatea de a-i intelege pe altii; sa fie gata sa-si asume riscuri calculate; sa aiba curajul de a lua hotarari care le afecteaza nu numai propria viata, ci si pe a altora; sa fie suficient de maturi ca sa-si recunoasca esecurile, dar suficient de tineri – spiritualiceste vorbind – ca sa continue sa invete; si, in fine, sa aiba o inclinatie clara atat spre analiza, cat si spre sinteza. Faptul ca ti-a intrat in cap sa urmezi un MBA, ca te pregatesti de zor pentru GMAT si TOEFL, cauti cu indarjire surse de finantare si esti gata sa te lansezi in necunoscutul vietii, intr-o tara straina, imi spune ca ai cel putin cateva dintre aceste calitati, daca nu toate.
Toate bune si frumoase, dar cum poti demonstra intr-un interviu ca dispui de asemenea calitati? Pe scurt: pregatindu-te minutios; interviul cere o pregatire la fel de laborioasa ca si testele GMAT si TOEFL. Incepi prin a-ti analiza CV-ul: esti in stare sa explici, pe scurt, si coerent fiecare element pe care-l contine CV-ul tau? Esti in stare sa detaliezi fiecare afirmatie, in asa fel incat intervievatorului sa-i fie clar in ce au constat responsabilitatile tale si cum te-ai achitat de ele? Daca da, treci la pasul urmator: intrebarile tipice interviului de angajare, caci majoritatea se regasesc si la interviul de selectie pentru MBA. Asteapta-te sa fii intrebat de ce vrei sa urmezi un MBA, de ce ai ales scoala de afaceri X si nu Y, unde te vezi peste 5 sau 10 ani, care consideri ca e cel mai important succes al tau pana in momentul de fata etc. Asteapta-te sa ti se ceara sa dai exemple de situatii cand ai condus un proiect, ai rezolvat un conflict la locul de munca sau te-ai confruntat cu o schimbare importanta in viata profesionala sau personala. Ca sa nu fii luat pe nepregatite, e bine sa compui din timp raspunsuri detaliate pentru astfel de intrebari, chiar sa le pui pe hartie, caci asta te ajuta nu numai sa nu le uiti, ci si sa-ti structurezi discursul.
Raspunsuri pentru toate intrebarile posibile??? Dar sunt sute, nu-i asa? Sute poate ca nu, dar zeci, cu siguranta. Si nici nu exista vreo lista definitiva de intrebari sau vreo autoritate in materie. La urma-urmei, fiecare intervievator are intrebarile sale preferate si e liber sa le formuleze cum ii place. Pregatirea e insa o sarcina care-ti sta pe deplin in puteri, daca tii seama de faptul ca, prin fiecare intrebare, intervievatorul urmareste sa dezvaluie anumite trasaturi de personalitate si sa testeze anumite calitati. De exemplu, cand iti cere sa descrii o situatie in care ai convins un coleg sau un sef sa adopte punctul tau de vedere, intervievatorul cauta sa inteleaga cat de bine stii sa-ti comunici ideile, sa argumentezi un caz si sa anticipezi reactiile celor din jur; cand te intreaba cu ce fel de oameni iti place sa lucrezi, urmareste sa inteleaga ce valori apreciezi si ce te motiveaza; iar cand iti cere sa-i vorbesti despre un obstacol pe care l-ai avut de trecut, vrea sa stie cat esti de hotarat sa-ti atingi obiectivele, cum abordezi o situatie si cum alegi o strategie. Asadar, zecile de intrebari posibile se clasifica in cateva categorii mari, ceea ce simplifica oarecum lucrurile. Asta nu te scuteste de efortul de a-ti analiza traiectoria academica, profesionala si personala si de a identifica acele momente in care ai dovedit calitatile vizate de diferitele tipuri de intrebari. Dar o data ce stii ca “Prin ce te deosebesti de colegii tai?” si “Cum te-ar descrie prietenii daca le-ai cere?” sunt variatiuni pe aceeasi tema, intelegi ca amandoua iti cer acelasi lucru: sa enumeri acele trasaturi care te definesc ca persoana.
Si inca ceva: nu exista raspunsuri corecte si raspunsuri gresite. Stiu ca ai mai auzit asta de nenumarate ori si ca nu te-a convins niciodata. De cate ori, dupa un interviu care nu ne-a iesit cum am sperat, nu ne spunem: “La intrebarea X am scrantit-o rau, trebuia sa fi raspuns cu totul altceva?” In realitate, insa, raspunsul n-a fost gresit, ci prost ales; dupa toate probabilitatile, n-a comunicat calitatea pe care trebuia s-o comunice sau poate a inclus atatea detalii, incat a uitat sa mentioneze esenta sau poate dimpotriva, n-a inclus suficiente detalii incat sa-l convinga pe intervievator ca descria o situatie reala.
“Practice makes perfect”, zice englezul, exersarea duce la perfectiune. O data ce ai pus pe hartie raspunsuri la cat mai multe intrebari posibile, incearca sa le rostesti cu voce tare in fata oglinzii sau, si mai bine, gaseste pe cineva dispus sa joace rolul intervievatorului. In felul acesta, vei putea sa afli care e impresia generala pe care o lasi: cat de coerente iti sunt raspunsurile, daca faci pauze prea lungi, daca arati crispat sau, dimpotriva, relaxat, daca gesticulezi inutil sau ai ticuri verbale obositoare, daca adopti o postura care comunica agresivitate, aroganta, nesiguranta sau lipsa de energie. Astfel de lucruri par nesemnificative, dar te pot costa enorm, caci intervievatorul e un om ca si tine, cu preferintele lui, valorile lui si stilul lui de lucru. El nu vine la interviu inarmat cu compas, rigla, microscop si mai stiu eu ce alte instrumente de masura, gata sa transforme fiecare raspuns al tau in cifre si sa verifice in tabele daca ele se incadreaza in normele acceptate sau nu. Interviul e o chestiune destul de subiectiva, indiferent de ce-o sa-ti spuna managerii de resurse umane. De cele mai multe ori, el insusi un absolvent al scolii de afaceri la care te-ai inscris, cel care te intervieveaza e acolo ca sa se asigure ca ai o inteligenta peste medie, ca dispui de cateva calitati pe care scoala le considera esentiale si, nu in ultimul rand, ca esti o persoana pe care, daca ar fi din nou student, i-ar placea s-o aiba coleg(a).
Se spune ca primele 15 secunde ale unui interviu sunt cruciale. Pare excesiv, dar, cu cateva luni in urma, impreuna cu un coleg de serviciu, am intervievat cativa studenti MBA pentru un stagiu de vara. Unul dintre ei ne interesa in mod special datorita experientei in firme de consultanta si a faptului ca se afla printre primii in promotia sa. Eu si colegul meu l-am invitat in sala de interviu. A intrat, s-a dus la cuier, si-a scos trenciul, si-a aruncat servieta undeva pe o masa si, fara sa ne priveasca macar, ne-a aruncat un “Hi, guys!” Abia dupa ritualul asta, s-a indreptat spre noi cu mana intinsa. Cat sa fi durat? 15 secunde? Poate chiar mai putin, dar interviul lui s-a incheiat acolo, inainte de a incepe. Sigur, am petrecut urmatoarele 45 de minute trecandu-l prin intrebarile tipice, iar raspunsurile au fost satisfacatoare, dar n-au mai contat, caci hotararea noastra era luata. Din momentul in care a intrat pe usa, candidatul nostru a dovedit lipsa de respect – “Hi, guys!”, un fel de “Buna, mai baieti!” unor oameni de care atarna sansa ta de a obtine un stagiu de vara la o companie de reputatie internationala??? – si o aroganta pe care nici eu si nici colegul meu n-o dorim in preajma. “N-o sa ai niciodata o a doua ocazie sa faci impresie buna la prima vedere”, zice tot englezul. De aceea, e bine sa te pregatesti cat mai serios pentru acea unica ocazie.