Ionuț Budișteanu, un tânăr 2.0 al generațiilor noastre
Ionuţ a devenit cunoscut pentru rezultatele obținute la concursurile internaționale, dar mai ales pentru marele premiu Gordon E. Moore – 75.000 de dolari câștigați la concursul „Intel International Science and Engineering Fair", în 2013. Pe înțelesul tuturor, cea mai mare competiție de știință și inginerie pentru liceeni din lume. În prezent, Ionuţ Budișteanu este student al Universității din București și membru al Association for Computing Machinery și al Institute of Electrical and Electronics Engineers.
Până aici însă…
Nu terminase liceul și deja concepuse două proiecte majore: în clasa a 11-a a realizat o interfață om – calculator ce permitea persoanelor nevăzătoare să vadă cu ajutorul limbii. Imaginea preluată de o camera web era procesată și transmisă pe o matrice-senzor montată pe limbă, care genera un impuls electric direct proporțional cu intensitatea pixelilor. Folosind anumite concepte, această aplicație era capabilă să pună pe matricea-senzor o informație 3D despre mediul înconjurător, unde curentul electric este direct proporțional cu distanța până la obiectul respectiv.
În clasa a 12-a, la vârsta de 18 ani, a câștigat premiul cel mare la ediția 2013 a concursului mai sus menționat, cu un proiect ce permitea ca oricine, cu buget redus, să își poată transforma mașina într-una autonomă, care se conduce singură. Subiectul cercetării sale era legat de o problemă globală importantă, a accidentelor rutiere cauzate de erori de conducere. Modelul creat de Ionuț Budișteanu, folosind inteligența artificială, poate detecta neregularitățile drumului și poziția mașinii în timp real și nu ar costa decât 4.000 de dolari, dacă ar fi produs pe scară largă. Până atunci însă, Budișteanu și-a transformat propria mașină într-un prototip.
În prezent…
În paralel cu facultatea, și-a deschis o linie de producție, cu fonduri proprii, unde asamblează și realizează în volume mari roboți industriali (VisionBot). Startup-ul tânărului își propune să ajute inventatorii și inginerii electroniști să își transforme prototipurile în produse industriale.
De unde vine inspirația
„Cred că mă inspiră dorința de a rezolva probleme concrete ale lumii reale. De exemplu, cu roboții VisionBot am pornit tot de la rezolvarea unei probleme de-a mea, căutând o soluție la o necesitate pe care am avut-o. În timpul liceului am lucrat la foarte multe prototipuri electronice și hardware-uri dar nu am reușit să ajung la nivelul de produs industrial, deoarece este nevoie de o fabrică industrială pentru asta. În România nu mai avem așa ceva”, spune inventatorul.
Cu toate că a încercat să colaboreze cu trei fabrici din China, cum procedează și alții ca el, nu a reușit. Fabricile vor comenzi mari, volume mari, vor să își amortizeze investițiile și să facă și profit.
Românul știe să se descurce. Întotdeauna
Neavând alternative, Budișteanu a început să experimenteze implementarea tehnologiei imprimantelor 3D în domeniul roboților de tipul „Pick and Place” care asamblează plăci electronice. După un an de muncă, a reușit adaptarea. Practic, își printează plăcile electronice necesare atât prototipurilor, cât și produselor de serie și îi ajută și pe alții să dea viață ideilor inovatoare pe care le au.
„În România, la orice mișcare pe care ai face-o, vine cineva și îți pune piedică”
În cazul lui, decepțiile au apărut încă din vremea școlii. A trebuit să își schimbe liceul pentru că fusese acuzat că este hacker și, pentru a avea parte de liniște, a recurs la soluția extremă.
„Ultima decepție mare a apărut acum o lună. La insistențele mamei, am aplicat, pe firmă, la niște fonduri europene, pentru a accelera linia de producție a firmei și lansarea roboților. Pe lângă asta, am aplicat la un program de antreprenoriat organizat de ADR SV Craiova. Am fost acceptat primul, cu punctajul cel mai mare dintre toți candidații. Am avut întârzieri de șapte-opt luni în program, am semnat actele, inclusiv cele de finanțare, mi s-au blocat banii, am cheltuit alții și, după opt luni de întârzieri, am aflat că «cineva» de la un organism intermediar al Guvernului României, m-a scos «din pix» din program, pe motiv că firma mea nu ar mai fi eligibilă. Până și organizatorii – ADR Craiova – , cei care au implementat proiectul, au făcut trei contestații la decizia organismului intermediar, dar ea a fost dată de sus și nu se putea face nimic”.
Onoare, onestitate și Iubire de țară
Cu toate că pleacă din România de cel puțin 20 de ori pe an, tot aici se întoarce. A primit și oferte, atât de investiții cât și de lucru, de la investitorii din Silicon Valley care doreau să îl relocheze. Nu vrea să plece însă din România, căci dorește ca, prin cunoștințele sale, să facă din țara natală un loc mai bun.