Joseph Pulitzer – docherul devenit mogul al presei
Armata, drept, jurnalism
si politica
Fiul cel mare al sotilor Pulitzer se naste in 1847, in localitatea maghiara Mako. Tatal, un evreu instarit, moare cand Joseph are 11 ani. Mama, de origine germana, se recasatoreste cu Max Blau, un om de afaceri. Fratele, Albert, este educat pentru a imbraca haina preoteasca, lucru care nu se va intampla in cele din urma. Joseph primeste o educatie aleasa in diferite scoli private din Budapesta. La 17 ani, respins de armata austriaca si de Legiunea Straina din Franta, din cauza vederii slabe, emigreaza in Statele Unite si se inroleaza in Compania de Cavalerie New York Lincoln.
Dupa Razboiul Civil, ramane in Saint Louis, schimband numeroase ocupatii, de la docher, la ingrijitor de catari, chelner si gropar in timpul epidemiei de holera din 1866. Vorbeste fluent germana si franceza, dar nu se descurca mai deloc cu engleza. Incepe sa studieze dreptul si limba engleza la Biblioteca Mercantile. I se ofera sansa de a lucra in jurnalism, cand isi permite sa critice partida de sah dintre doi clienti ai bibliotecii. Impresionati de inteligenta remarcii sale, jucatorii, editori la cotidianul Westliche Post, ii ofera un post de redactor.
In patru ani, Pulitzer devine actionar majoritar al ziarului, pe care mai tarziu il va vinde cu un profit de 30.000 de dolari. Membru al Partidului Republican, este ales in legislatura orasului Missouri si in baroul din Washington. La 31 de ani, Pulitzer, deja un editor cunoscut, se casatoreste cu Kate Davis, nepoata presedintelui american Jefferson Davis. “Joey evreul” – cum era poreclit pe vremea cand vagabonda prin mahalalele orasului – devenise un cetatean american respectat. Cu o engleza impecabila si o barba roscata foarte la moda, imbracat elegant cu ochelari pince nez imigrantul maghiar se integrase perfect in elita societatii americane.
New York World – piatra de temelie a imperiului Pulitzer
O data cu infiintarea cotidianului Saint Louis Post-Dispatch, in 1878, Joseph renunta la petrecerile fastuoase si la calarie. Proaspatul proprietar lucra de dimineata pana dupa miezul noptii, interesandu-se personal de toate detaliile publicatiei. Articolele despre coruptia in afaceri, jocuri de noroc si taxe ilegale sporesc rapid veniturile proprietarului.
Grosul averii sale se datoreaza insa preluarii cotidianul New York World, in 1883. Desi, in momentul achizitiei, ziarul pierdea 40.000 de dolari anual, Pulitzer reuseste sa-i sporeasca de zece ori tirajul, in numai cinci ani. N.Y. World devine cel mai citit cotidian al Americii, cu un tiraj de 600.000 de exemplare. In 1887, Pulitzer fondeaza The Evening World, iar trei ani mai tarziu se retrage de la conducerea trustului de presa. Era aproape orb, avea probleme cu auzul si suferea de astm. Va continua totusi sa-si conduca imperiul mediatic, din afara birourilor, pentru inca 22 de ani.
“Schimbarea la fata”
“Prezentarea este totul!”, obisnuia sa spuna marele jurnalist. Pulitzer a fost primul editor care a indraznit sa schimbe radical aspectul ziarului american de la sfarsitul secolului al XIX-lea. A inceput prin a folosi din plin elementele grafice, pentru a atrage cititorii si a ierarhiza subiectele in pagina. A modificat frontispiciul invechit al ziarului si a inlocuit titlul traditional cu cel pe mai multe coloane. A initiat moda suplimentelor de duminica, a paginilor de sport si a celor dedicate femeilor.
Pulitzer a dublat strategia inovatiilor grafice cu redefinirea publicului-tinta. Intr-o perioada in care ziarele erau destinate elitei, N.Y. World isi schimba orientarea spre cititorii de rand. Imigranti, muncitori si femei s-au grabit sa cumpere ziarul care lua in serios interesul “frivol” al celor mai putin cultivati. Titlurile socante, ilustratiile, barfele si scandalurile vindeau ziarul ca painea calda. Cu atat mai mult cu cat pretul unui exemplar scazuse la un cent.
Acuratete, acuratete, acuratete!
Munca pentru marele editor era pe cat de profitabila, pe atat de terifianta. Pulitzer isi instruia subordonatii de la distanta, prin telegrame si scrisori. Concedia la fel de usor precum lauda. Majoritatea angajatilor stiau ca spionajul reciproc era una dintre placerile proprietarului. In opinia lui, sistemul era eficient. In realitate, insa, Pulitzer a pierdut de-a lungul timpului editori competenti, care dezaprobau metodele sale agresive.
In 1890, Pulitzer isi instaleaza birourile intr-o cladire uriasa din Park Row. De altfel, zona era impanzita de redactiile celor mai importante publicatii new yorkeze, de unde si denumirea de “newspaper row”. Numarul exact al etajelor cladirii World, demolata in 1955, nu este nici astazi cunoscut. Fostii proprietari pretind ca ar fi avut 26 de etaje, dar statisticienii estimeaza un numar intre 16 si 18 etaje. Cert este ca subsolul si etajele inferioare erau folosite de membrii redactiei, restul cladirii fiind inchiriat pentru venituri suplimentare. De-aici, de la etajul al doilea, Pulitzer putea sa-si tina sub supraveghere atat angajatii, cat si rivalii de breasla.
Yellow journalism
si competitia cu Hearst
In 1895, William Randolph Hearst da buzna in “newspaper row” si incepe sa agite apele. Californianul, devenit ulterior cel mai mare rival al lui Pulitzer, cumparase The Journal tocmai de la fratele acestuia, Albert. Hearst s-a orientat rapid spre acelasi segment de public, ignorat de presa pana la ascensiunea lui Pulitzer. Competitia dintre N.Y. World si The Journal, razboiul tirajelor, goana dupa senzational si exclusivitate au ramas cunoscute sub denumirea de “yellow journalism”.
Hearst nu precupeteste nici un efort pentru a creste tirajul cotidianului sau. Scade pretul ziarului la un cent, adauga noi pagini si exploateaza resursele financiare ale familiei pentru a-si indeplini miscarile indraznete. Mare parte din succesul sau s-a datorat imitarii lui Pulitzer. A preluat titlurile pe mai multe coloane, in varianta bolduita, iar subiectele de interes nu numai ca ocupau prima pagina, dar dominau intreg ziarul.
La inceputul anului 1896, Pulitzer incepe sa-si coboare privirile spre noul venit. Suplimentul de duminica al N.Y. World obtinuse un mare succes cu “The Yellow Kid”, prima banda desenata in culori aparuta intr-un ziar. Hearst pune la bataie sume mari de bani si convinge intregul staff al suplimentului lui Pulitzer sa se mute la ziarul sau.
O astfel de competitie mediatica ar fi trebuit sa aiba ca rezultat o mai buna informare a cititorilor. Dar pentru cei doi grei ai presei americane, miza emotionala si financiara era prea ridicata. Publicul voia scandal, indiferent de consecinte. Pentru a raspunde acestei asteptari, ambele ziare au renuntat la obiectivitate, lucru care s-a vazut cel mai bine in timpul insurectiei din Cuba. Atat N.Y. World, cat si The Journal, au militat pentru razboi impotriva dominatiei spaniole. Hearst a mers pana intr-acolo incat refuza sa publice informatiile provenite din surse spaniole. Congresul american declara in cele din urma razboi impotriva Spaniei. La sfarsitul acestuia, Pulitzer se retrage din competitia tirajelor. Ziarul sau renunta la subiectele scandaloase, implicandu-se in campanii de demascare a coruptiei si ilegalitatilor din afaceri.
Cavouri capitonate
si camere intunecate
In 1887, in urma spargerii unui vas de sange la ochi, Pulitzer este nevoit sa petreaca sase saptamani departe de redactie, intr-o camera intunecoasa. Suferea de astm, diabet si o afectiune neobisnuita, care ii sensibiliza auzul pe masura ce vederea ii slabea. Ultimii douazeci de ani din viata si-i va petrece, in mare parte, pe iahtul sau, in camere izolate fonic – “cavouri capitonate”, cum le numea el. Atat resedinta de vacanta din Bar Harbor Maine, cat si vila Pulitzer din New York erau dotate cu incaperi special amenajate pentru a nu-i deranja auzul. Dupa 1890, la sfatul doctorilor, Pulitzer renunta la munca de birou si pleaca intr-o croaziera in jurul lumii, dar continua sa-si conduca afacerile prin intermediul telegramelor si al conferintelor.
In 1911, marele jurnalist moare pe iahtul sau, in portul Charlestone. Ralph si Joseph, fiii sai, vor vinde altor trusturi de presa publicatiile care l-au facut bogat si celebru. Doar St. Louis Post Dispatch ramane in familie, sub conducerea lui Joseph, apoi a fiului acestuia. “Urasc gandul ca voi fi cunoscut doar ca proprietar de ziar”, marturisea batranul jurnalist intr-o scrisoare catre doctorul sau. Din acest motiv, Pulitzer a donat prin testament doua milioane de dolari Universitatii din Columbia. Dorinta lui a fost ca banii sa fie folositi pentru infiintarea primei scoli de jurnalism din America si pentru acordarea unor premii care sa-i poarte numele. Scoala va fi inaugurata la un an dupa moartea jurnalistului, iar premiile Pulitzer se acorda anual din 1917, pentru rezultate deosebite in jurnalism, corespondenta, muzica si literatura.