Lucian Croitoru: Reducerile nu au efecte daca nu sunt urmate de restructurari profunde

Cat a costat criza politica de asta toamna, care a durat aproape trei luni?

Lucian Croitoru: Costurile directe ajung la cateva sute de milioane de euro: au fost dobanzi mai mari, au existat intarzieri in discutiile cu FMI. La acestea se adauga costurile indirecte: incertitudinea din sectorul privat, multe decizii nu au fost luate in acest sector, apoi disciplina fiscala a slabit etc.

Daca in 2005 guvernul de dreapta n-ar fi renuntat la acordul cu FMI, astazi echilibrul bugetar era mai bun?

L.C.: Situatia fiscala ar fi fost de departe mult mai buna. Am si o dovada in acest sens. Uitati-va cum au fost planificate veniturile bugetare in perioada 2004-2008. In 2005 si 2006 au fost planificate venituri apropiate cu ceea ce s-a colectat. Era, in mare parte, influenta disciplinei impuse de FMI. In 2007 si 2008, aceasta planificare s-a degradat brusc si se planificau venituri mult mai mari. Desi in istoria noastra post revolutionara veniturile bugetare nu au depasit niciodata 32 la suta din PIB, planurile erau de 37 procente din PIB. Pe aceste prognoze exagerate s-au facut cresterile de salarii in sectorul bugetar, dar in final, veniturile bugetare s-au situat tot la 32 procente din PIB. FMI a sfatuit mereu in aceasta perioada guvernul sa ramana la deficite apropiate de zero.

Care este in viziunea dvs. scenariul pozitiv dupa reducerea pensiilor si salariilor? In cat timp vor trebui sa apara rezultatele?

L.C.: Aceste masuri vizeaza reducerea deficitului bugetar. Efectele incep sa apara imediat ce masurile se aplica. In 2009 a fost diferit. In martie 2009 cand s-au incheiat discutiile initiale cu Fondul, programul acceptat de Romania prevedea o reducere cu 15,5 la suta a anvelopei salariale. Nu s-a intamplat. Chiar mai mult, anul trecut s-au platit pensiile crescute in perioada anterioara , a crescut numarul de pensionari anticipate si de pensionari frauduloase pe caz de boala. Cei de la Fondul Monetar au vazut ca nu am reusit sa restrangem foarte mult cheltuielile, si au spus ca trebuie sa ne mutam pe partea de venituri si sa crestem TVA de la 19 la 24 de procente, sa impunem o scara progresiva de impozitare a salariilor, de la 18 la 40 de procente. Expetii FMI au fost insa de acord ca nu aceasta este solutia optima in timp de criza si au acceptat solutiile propuse de Guvern.

Reducerea salariilor in companiile de stat, o greseala

Impozitarea implica intreaga economie…

L.C.: Da, dar cel mai sanatos este sa rezolvi problemele acolo unde sunt. Una dintre problemele bugetului public este deficitul urias al bugetului asigurarilor sociale, care pentru acest an este de 1,7 miliarde de euro, daca devine efectiva scaderea pensiilor cu 15 la suta. Solutia este eliminarea acestui deficit. Cautarea de solutii in alte arii ar fi o greseala. Din aceasta perspectiva, cresterea impozitelor ar fi una din greseli, pentru ca ar accentua recesiunea. O alta greseala ar fi reducerea, din motive populiste, a salariilor in companiile cu capital de stat profitabile sau in alte entitati, care nu utilizeaza resurse de la bugetul public. Alunecarea in populism este extrem de periculoasa.

Cat timp vor persista efectele masurilor propuse?

L.C.: Masurile de taiere a pensiilor si salariilor se pot lua, din perspectiva legala, doar pe termen determinat. Guvernul a decis ca acest termen este pana la sfarsitul anului 2010. Daca ajustarile prevazute in acordul cu FMI sunt implementate fara greseala, atunci revenirea la nivelul actual al salariilor si pensiilor in 2011 nu va mari deficitul bugetar. Dar daca nu se fac restructurari adecvate, revenirea la nivelurile actuale ale salariilor si pensiilor vor determina cresterea cheltuielilor bugetare cu peste 2 puncte procentuale din PIB instantaneu. Aceasta ar insemna ca in 2011 deficitul bugetar va trebui redus de la 8,8 procente din PIB la 4,4 procente din PIB. Daca se ajunge la aceasta situatie va fi foarte grav, caci se va proceda la taierea investitiilor inca din faza de planificare fiscala si/sau la cresterea impozitelor.

Nu ar fi mai bine sa se reduca drastic aparatul birocratic, de la inceput, decat sa se taie salariile si pensiile?

L.C.: In mod cert. Dar dupa opinia mea, aceasta solutie nu e posibila pe termen scurt. Exista peste 500 de mii de oameni in exces in sectorul public. Reduceri masive de personal nu sunt posibile din doua motive: (i) legislatia este foarte complicata si necesita schimbari, si (ii) birocratia e atat de inventiva cand isi apara interesele, incat e foarte greu sa lupti cu ea. Inventeaza noi "nevoi", redefineste posturile, gaseste motive pentru care fiecare entitate birocratica este strict necesara etc. In concluzie, in viziunea birocratilor, niciodata, nicio masura de restructurare nu este necesara. In 2010 si 2011 reducerea prevazuta este de 70 de mii de persoane. Insa este foarte adevarat ca reducerile de pensii si venituri salariale nu au efecte pe termen lung, daca nu sunt urmate si de aceste restructurari profunde.

Politicienii, principalii vinovati

Cine este de vina ca masurile anticriza nu au fost luate anul trecut?

L.C.: Dupa parerea mea, intr-un clasament al vinovatilor, pe primul loc a fost echilibrul politic prost: s-a manifestat puternic in 2009 si se manifesta la fel de puternic in 2010. Dupa cum vedeti nu exista o cooperare politica pentru depasirea acestei situatii. Pur si simplu nu a existat dialog intre putere si opozitie pe tema masurilor de ajustare. Pe locul doi intr-un clasament al vinovatiilor se afla lipsa de viziune a politicienilor.

Ce masuri ati lua dvs., daca solutia micsorarii pensiilor si salariilor nu da rezultate, din motive juridice, din cauza cedarii in fata presiunilor sociale etc?

L.C.: Daca si aceste masuri esueaza, cel mai la indemana pare sa fie cresterea impozitelor.

Cum a spus si guvernatorul Isarescu.

L.C.: Nu, guvernatorul nu a predictionat cresterea impozitelor intr-un viitor apropiat. A precizat ca daca ratam si acum ajustarile pe partea de cheltuieli, atunci nu vom putea evita cresterea impozitelor. Dar a si reiterat conceptia ca nu este rational sa cresti impozitele fara sa restructurezi cheltuielile si sa extinzi baza de impozitare. Deci, cel mai facil e sa cresti impozitele, dar va garantez ca nu vor aduce bani suplimentari la buget, fiindca in ultimii 20 de ani veniturile bugetare nu au depasit niciodata 32 la suta din PIB. Asta inseamna ca platitorii de impozite, avand in vedere volumul si calitatea bunului public pe care-l livreaza statul, nu doresc sa plateasca mai mult decat echivalentul a 32 la suta din PIB. Deci, chiar daca se vor mari impozitele, oamenii vor gasi mijloace prin care sa nu dea mai multi bani statului.

Ce se intampla daca Romania rateaza urmatoarea transa de la FMI?

L.C.: Se va inrautati perspectiva investitorilor straini asupra Romaniei, ne vom confrunta cu o incetinire a intrarilor de capitaluri, cu o deteriorare a deficitului bugetar sau, alternativ, cu o crestere a arieratelor bugetului catre gospodarii sau firme. Ar creste probabilitatea scenariului cu ajustari necontrolate. BNR va implementa politici de mentinere a stabilitatii preturilor si a stabilitatii financiare. Dar fara transa de la FMI, realizarea concomitenta a acestor obiective s-ar putea sa fie dificila, ridicand o dilema pentru BNR. Pe de o parte, BNR ar trebui sa mentina o rata a dobanzilor relativ inalta, care sa tina inflatia la niveluri acceptabile. Pe de alta parte, rate inalte ale dobanzi ar putea accentua recesiunea. Aceasta iseamna o deteriorare in sectorul firmelor si al gospodariilor care va duce la deteriorarea situatiei bancilor.

Dvs. ce-ati face?

L.C.: As incerca sa impac si capra si varza. Si stabilitatea preturilor si stabilitatea financiara sunt obiective stabilite prin lege. Va fi nevoie de multa expertiza si creativitate in acest scop.