Managerul exemplu

Cred cu tarie in puterea exemplelor si in toata evolutia mea personala si profesionala am incercat sa identific modele pe care sa le urmez. Exista o serie de oameni care mi-au marcat existenta, prin amprenta pe care au lasat-o asupra mea: parintii, profesorii si, mai tarziu, managerii mei sau partenerii de business cu care am intera-c-tionat.

Ce se in-tam-pla cu puterea exem-plu-lui in zilele noastre? Cred ca functioneaza la fel de bine ca intotdeauna. Un manager modern trebuie sa fie un exemplu pentru echipa lui. Nu cred ca un manager exemplu este cel care vine la prima ora la birou si pleaca ultimul – desi nu exclud aceasta varianta. De asemenea, managerul exemplu nu este nici cel mai iubit sau cel mai popular in organizatie. Managerul exemplu este in ziua de astazi managerul vizionar, liderul care stie drumul si ii ghideaza pe cei de langa el in directia vizata. In acest fel, sintagma <> atat de importanta in leadership se completeaza in viziunea mea, in mod fericit, cu sintagma "mergeti alaturi de mine pe drumul pe care vi-l arat".

Viziunea managerului

Liderul modern vizionar va fi in acest sens un promotor al fortelor innoirii, al schimbarii organizatiei. El va fi acela care va incerca sa impinga organizatia intr-o directie mereu noua in scopul cresterii eficientei sale in actiune, adaptarii continue la modificarile din mediul extern. Ceea ce as vrea insa sa subliniez in mod deosebit este importanta competentei profesionale. Folosirea modelului personal presupune afirmarea unui model de competenta profesionala deosebit de complex. Calitatile managerilor performanti sunt practic suportul de credibilitate in fata subordonatilor. A pretinde subordonatului sa-ti urmeze exemplul presupune incredere in reusita, in succesul actiunii. Este necesar ca seful sa aiba o imagine de competenta profesionala foarte clar conturata in perceperea elementelor de executie. In aceste conditii, subordonatii vor renunta la a mai analiza sensurile actiunilor care urmeaza a fi intreprinse. Libertatea lor de actiune va fi dominata si vor accepta mai usor trecerea la actiune, numai atunci cand in fata lor este prezent un model de competenta profesionala. Intr-o asemenea realitate, relatiile de subordonare vor fi sensibil echilibrate de acceptarea fireasca a normelor si cerintelor. In absenta modelului, subordonatul se afla intr-o situatie conflictuala generata de lipsa de argumente. Promovarea imperativitatii in actul de conducere este o tentatie reala, deoarece este mult mai comod sa se conduca prin presiunea functiei, decat prin promovarea spiritului de echipa si asumarea in mod comun atat a succeselor, cat si a esecurilor. Puterea – ne invata istoria – duce la abuzul de putere, iar abuzul de putere duce, inevitabil, la pierderea puterii. Imperativitatea sloganului "faceti ca mine" pozitioneaza pe cel care il foloseste in categoria liderilor conservatori. Pentru a detine controlul asupra incertitudinilor, acestia au tendinta de a limita initiativa si creativitatea personalului din subordine, standardizand procedurile si modalitatile de actiune in relatia sef-subordonat.

Pentru ca subordonatii sunt cei asupra carora se exercita modul de actiune al liderului, ei sunt cei mai in masura sa evalueze legitimitatea indemnului "faceti ca mine" si a efectelor sale. Daca astfel de indemnuri motivatoare sunt considerate ca fiind pozitive de catre marea majoritate a subordonatilor, atunci ele pot constitui baza pentru mentinerea legitimitatii.

Reducerea actului de conducere la elementele strict formale, fara o preocupare constanta de a cunoaste oamenii, de a-i motiva, de a-i consulta si angaja nemijlocit in luarea deciziilor care privesc bunul mers al organizatiei, diminueaza mult din resursele ce s-ar putea utiliza in scopul obtinerii unor rezultate superioare in relatia sef-subordonat. In actul de comanda, apelul la lozinci, fara o demonstrare reala a competentelor profesionale, obstructioneaza afirmarea leadership-ului.