Mester olar din Horezu: „Meseria asta nu se invata, se fura”
„Prima procedura este modelajul, dupa care vasul se lasa la uscat cateva ore sau chiar si o zi intreaga. Odata uscat, vasul este decorat prin pictura.”
Ionut spune ca obiceiul traditional in zona este ca barbatii sa modeleze si femeile sa decoreze. „Modelez cate doua sute de bucati o data, pe care bunica, sora sau mama le decoreaza. Intre timp, fac altele.” Modelele urmaresc anumite simboluri, „Cocosul” este specific zonei Horezu, „pestele” simbolizeaza sanatatea omului, „pomul” este „arborele vietii” sau „pomul cunoasterii din Rai”, simbol al tineretii vesnice, al belsugului, „cucii” reprezinta casnicia. Pe unele dintre vase se pot observa pictate „coada de paun”, „frunza de stejar”, „spicul de grau”. Fiecare model de pe vas este unic, in felul sau.
Intocmai ca artistii, femeile isi folosesc imaginatia si nu picteaza un alt vas in acelasi la fel. Odata pictate, suprafetele se finiseaza prin slefuire, li se da o nota „fina”. Se lasa din nou la uscat, doua-trei zile sau o saptamana, apoi se ard prima data la cuptor timp de sase ore, la temperaturi cuprinse intre 800 si 1000 de grade. Apoi se dau cu litarga, adica sunt smaltuite. La inceput, vasul are culoare portocalie, odata ce a fost ars la 1000 de grade, devine lucios si foarte rezistent. Ionut spune ca se lucreaza in total si trei saptamani la un singur obiect ceramic insa de regula ei muncesc la o serie intreaga de astfel de obiecte.
Ionut este singurul tanar din Horezu care practica de placere olaritul, care a facut aceasta localitate celebra in toata lumea. „Mi-a placut de mic. Acolo m-am nascut, mi-a placut sa invat. Si nu se stie niciodata…” Familia Iorga, bunicul Gheorghe si bunica Maria, împreuna cu nepotii fac ce stiu ei mai bine, ca sa nu se abata de la regulile olaritului traditional de Horezu.
Pentru comercializarea vaselor de ceramica pe care le produc, satenii au creat si un targ al olarilor, cunoscut sub numele de "Cocosul de Hurez", care are loc anual, in luna iunie pe platoul Stejari.