Micii producători bio le redau românilor gusturile tradiționale
„Majoritatea clienților noștri sunt persoane educate, cu venit mediu și peste mediu, dornice să mănânce sănătos. Avem cereri de la mame cu copii mici sau oameni care suferă de diverse afecțiuni și au primit recomandarea medicului să consume alimente fără chimicale”, explică Valentina Ioniță, cea care în decembrie 2012 a extins mica grădină a părinților, de la Albota (lângă Pitești), și a fondat o mică afacere de familie. De regulă, prețurile unor astfel de produse se situează undeva între cele de la piață și cele bio.
La fel ca alți mici producători din România, Legume de Țară respectă toate principiile agriculturii ecologice. Cultivă natural, în propria grădină, fără îngrășăminte sau pesticide. Produsele sunt crescute „fără să fie grăbite” și culese doar la comandă, cu o zi înainte să fie livrate clienților. Suma-medie pe care aceștia o cheltuie la o livrare se învârte între 100 și 150 de lei, „o valoare care asigură necesarul de legume și fructe al unei familii pentru o săptămână”, după cum spune Vlad Desculțu, de la Tomatina, o mică fermă de familie din județul Ilfov, care a luat ființă în primăvara lui 2014.
Când dorința de a mânca sănătos se transformă în propriul business
Cei mai mulți mici producători agricoli nu s-au gândit de la început la un business în adevăratul sens al cuvântului. Totul a plecat de la dorința lor de a consuma hrană curată ca să trăiască sănătos. Vlad Desculțu povestește că proiectul demarat în 2014 a fost gândit inițial ca o sursă proprie de hrană pentru cei șase asociați și copiii lor. „Cu timpul, el s-a transformat într-o sursă de mâncare pentru câteva sute de clienți și a devenit o afacere cu oportunități de creștere și planuri de dezvoltare”, explică el evoluția rapidă a microfermei Tomatina. Dețin întregul proces de producție, de la semințele pe care le recoltează până la răsaduri, culesul legumelor și livrarea lor. Totuși, businessul lor nu este încă unul profitabil, mai ales că fondatorii lui nu și-au programat prea curând recuperarea investiției. „Deocamdată, reinvestim tot profitul”, adaugă Vlad.
Nici Legume de Țară nu și-a recuperat încă cei 20.000 de euro de pornire, bani care au inclus achiziționarea terenului, amenajarea lui, racordarea la apă și electricitate, precum și construirea propriu-zisă a solariilor. „Noi ne-am calculat să ne amortizăm investiția în cinci ani. Numai că primul an a fost unul extrem de complicat, așa că, în final, vom amortiza cheltuiala inițială abia în șase. Nu este un business în care să te îmbogățești peste noapte”, spune Valentina Ioniță. Nici ea, nici ceilalți patru oameni implicați în afacere (soțul, fratele și cei doi părinți) nu au pregătire de specialitate în agricultură. Valentina are studii în sociologie și marketing, soțul ei a lucrat în IT, iar fratele în construcții. „Aveam doar experiența vacanțelor de vară la bunici și pasiunea mamei mele pentru grădinărit. A trebuit să ne informăm, să studiem pe internet și să experimentăm mult la fața locului. Am urmat chiar și un curs acreditat de agricultură ecologică”, mai spune ea.
Tot din dorința de a mânca produse gustoase și sănătoase a apărut și Ograda Verde, o microfermă unde sunt crescuți pui, găini și curcani în condiții similare celor din gospodăriile țărănești. Spre exemplu, puii ating maturitatea în 120 de zile, în condițiile în care în fermele industriale sunt sacrificați după aproximativ 40. În 2010, Victor Cămărășoiu a terminat construcția unei case de vacanță la Breaza și a amenajat în curte un adăpost pe care l-a populat cu 300 de pui de o zi. „Ideea unui posibil business a apărut abia în momentul în care prietenii mei, care gustau din puii crescuți de mine, îmi cereau carne pentru consumul lor de zi cu zi. Așa că, în 2012, am înființat firma și-am început în paralel construcția și autorizarea de către Direcția Sanitar-Veterinară din Prahova a centrului de sacrificare pentru păsări”, își amintește el. Victor, care nu a avut nicio legătură cu domeniul agricol, fiind absolvent al Facultății de Cibernetică de la ASE, a investit inițial 50.000 de euro, iar pe parcurs suma s-a dublat. Acum, după aproape cinci ani de la startul afacerii, spune că rata de profit este de aproximativ 20%. „Nu am accesat fonduri europene, din cauza birocrației excesive. Toți banii investiți au provenit din economii și împrumuturi”, completează el.
Clienții vin de pe internet și „din vorbă în vorbă”
Pentru micii producători cea mai bună metodă de promovare este internetul, în special Facebook-ul. „Cei mai mulți clienți vin prin pagina noastră de Facebook, unde postăm de câteva ori pe săptămână noutăți de la noi din grădină. Unii ajung în magazinul on-line și o parte dintre ei se abonează la newsletter”, explică Valentina Ioniță. De asemenea, Vlad Desculțu subliniază cât de important e să fii prezent pe rețelele de socializare, dar și la diferite evenimente sau târguri care promovează un stil de viață sănătos. „Totuși, cea mai importantă promovare, și gratuită pe deasupra, este făcută de recomandările clienților mulțumiți”, crede el.
Aceeași opinie o are și Victor Cămărășoiu, care spune că recomandarea „din vorbă în vorbă” este esențială pentru acest tip de business. Când vine vorba despre fidelizarea clienților, el consideră că aceasta nu se poate realiza decât prin calitatea produselor. Cei de la Tomatina oferă, în plus, și o reducere substanțială: „Pentru clienții care comandă săptămânal de la noi, ultima comandă din lună are o reducere de 30%. Astfel, ei se bucură de un preț mai bun, iar noi ne putem programa mai bine recoltele și stocurile, evitând astfel risipa de mâncare”.
Detaliul important care îi face pe clienți să revină este prospețimea produselor. Pentru asta, micii producători culeg legumele chiar în ziua livrărilor. Pe deasupra, acestea se fac folosindu-se transport frigorific, ambalaje reciclabile, precum și rute prietenoase cu mediul, după cum explică Vlad Desculțu.
Cele mai căutate produse: roșiile și puiul tip grill
Cât despre produsele favorite ale clienților, roșia este, de departe, cea mai căutată legumă. „Cele cu gust autentic au cel mai mare succes, evident. A trecut o perioadă până când clienții să înțeleagă că noi cultivăm doar produse de sezon, așa că nu avem roșii iarna. După roșii, oamenii caută verdețuri exotice: kale, mangold, frunze de muștar”, spune fondatoarea de la Legume de Țară. Tot roșiile sunt la mare preț și printre clienții de la Tomatina, care comandă foarte des și spanac, busuioc, ruccola, pătrunjel și salate.
La Ograda Verde, în schimb, produsul cel mai bine vândut cantitativ este puiul tip grill. „Livrăm produsele noastre de două ori pe săptămână (joia și vinerea) către clienții din București și Ploiești și o dată pe lună către cei din Brașov. Comanda minimă este de doi pui sau jumătate de curcan, iar valoarea medie a acesteia este în jur de 150 de lei”, spune Victor Cămărășoiu. Tot de două ori pe săptămână, miercurea și sâmbăta, livrează în București și Legume de Țară. „Anul trecut, am achiziționat o dubă pentru a livra mai ușor produsele. Comanda medie a clienților noștri este de aproximativ 100 de lei”, mărturisește Valentina.
Cei de la Tomatina livrează chiar mai des: „În fiecare zi, de luni până sâmbătă. În București și Ilfov putem livra, în anumite cazuri, în mai puțin de 24 de ore de la plasarea comenzii, iar în restul țării folosim firmele de curierat”. Ei au cam 120–140 de comenzi săptămânal, dintre care 80–85% vin de la clienții fideli. O comandă valorează în medie între 115 și 120 de lei, dar cea minimă este de 50 de lei. „În plus, folosim ambalaje doar când este absolut necesar. Investim în opțiunile cele mai durabile, cât să fie refolosite, respectiv reciclate”, mai spune Vlad Desculțu despre strategia fermei sale.
Sprijin limitat și greu accesibil din partea statului
Vlad observă că statul nu facilitează dezvoltarea celor care comercializează produse agricole de serie mică și aceasta este o mare problemă. „Spre exemplu, sprijinul financiar promovat de noul guvern pentru producătorii de roșii are condiții extrem de greu de atins. Din cauza climei din România, roșiile se obțin greu înainte de iunie sau după octombrie. Vom vedea la sfârșitul anului câți producători se vor încadra și cu ce eforturi”.
Un alt obstacol cu care se confruntă micii producători este lipsa informațiilor necesare pentru demararea unei astfel de afaceri în România, remarcă Valentina Ioniță. „La început, spre exemplu, nu am știut că trebuie să avem o mașină autorizată de Direcția Sanitar-Veterinară ca să livrăm produsele. Nici că roșiile trebuie să fie trecute printr-un cerc și, în funcție de dimensiunea lor, să primească o clasă de calitate”, adaugă ea. În plus, de când are această afacere, s-a confruntat cu probleme legate de dăunători și de condiții meteo potrivnice, care au distrus de câteva ori folia de pe solarii.
De lipsă de informare s-a lovit și Victor Cămărășoiu în 2012, pentru că el a fost primul om din județul Prahova care a solicitat autorizarea de la Direcția Sanitar-Veterinară a centrului de sacrificare de păsări. „Totuși, eu am avut norocul că reprezentanții acestei instituții au fost deschiși în a mă consilia”, spune omul care a înființat Ograda Verde.
Între afacere și pasiune
Vlad Desculțu spune că Tomatina reprezintă mai mult decât o afacere, iar obiectivul asociaților este, înainte de toate, să își trateze clienții așa cum ar dori ei să fie tratați: „Le oferim excelența acolo unde probabil că nici nu se așteaptă. Beneficiile pot lua forme diverse”. Pentru viitor, se gândesc să acceseze o finanțare europeană, mai ales pentru că plănuiesc mărirea capacității de producție. Până atunci, rămân optimiști și consecvenți ideii cu care au plecat la drum: să planifice cât mai corect producția actuală și să gestioneze eficient stocurile și comenzile.
„Nu poți să ai o astfel de afacere, dacă nu ai o pasiune pentru ea”, e convinsă și Valentina Ioniță. La fel ca cei de la Tomatina, ea și rudele care se ocupă de Legume de Țară plănuiesc următorul pas pentru businessul lor: accesarea de fonduri europene. Momentan, lucrează la dosarul care le-ar permite să primească finanțarea. În plus, în curând își doresc să cultive la capacitate maximă suprafața pe care o au, să înlocuiască solariile pe structură de lemn cu unele pe structură metalică, să consolideze afacerea, iar peste zece ani aceasta să fie „sănătoasă și înfloritoare”. „Este un mic business de familie, care se dezvoltă de la an la an. Cheltuielile anuale sunt cele de întreținere a solariilor, achiziția de semințe și cele care presupun activitatea lunară: contabil, impozite, ambalaje, costuri de livrare. Sper ca sectorul legumicol din România să evolueze, iar micii producători să producă fără chimicale, întrucât cerere există”, încheie ea.
Articol preluat din numărul 236/mai 2017 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici