Mircea Cărtărescu face apel la președinte pentru „renașterea” ICR

„Știm că înțelegeți exact importanța culturii în dezvoltarea unei societăți. Numele dumneavoastră s-a legat de prima capitală culturală europeană din România. Tocmai ați încredințat mandatul de premier unui tehnocrat, reacționând la dorința de schimbare a societătii românești, revoltată de impasul în care o conduce o clasă politică depășită”, se arată în petiție.

Cei doi autori spun că DNA și ICR sunt cele mai performante instituții create în România după 1989. A doua, sub conducerea lui Horia-Roman Patapievici. „ICR a fost între 2005 și 2012 o instituție modernă, deschisă, respectată la nivel european. A pus literatura română pe hartă, prin programe care făceau să apară în fiecare săptămană, undeva în lume, o traducere din literatura română. A adus uriașe servicii filmului, muzicii, artelor vizuale”.

Mircea Cărtărescu şi Radu Vancu spun că în 2012, ICR a fost decapitat și ulterior demolat. „Supus algoritmului politic, ICR s-a golit de profesioniști și s-a umplut de sinecuriști. Cei care au nimicit ICR sunt aceiași politicieni pe care azi societatea românească îi respinge la unison. Vă cerem să redați prestigiul și importanța acestei instituții, scoțând-o de sub mutilanta tutelă politică”.

Cei doi scriitori au și propuneri pentru refacerea instituției:

– revenirea sub tutela neutră politic a președinției. „Adică un ICR independent, cu management profesionist, selectat transparent, cu obiective clare”.

– ICR să nu mai fie anexă a ambasadelor, ci o platformă de dialog cultural, o tribună internațională pentru mediul cultural românesc. „Dorim un ICR integrat, în care filialele din străinătate să fie cu adevărat parte a structurii sale, iar resursa umană să nu se risipească din lipsa unei perspective de carieră”.

– un ICR capabil să atragă fonduri europene și să genereze venituri proprii. „Debirocratizat, centrat pe politici de interes public, nu pe conivențe de gașcă. În care 70% din buget să meargă spre programe în străinătate, și nu spre funcționarea aparatului administrativ.”

– Un ICR a cărui expertiză să poată fi transferată, ca model, în vecinătatea noastră imediată. „Dorim un ICR care să profeseze o viziune largă a culturii, axată pe artă contemporană, nu unul paseist și dirijist. Unul axat pe coproducție internațională a culturii și contacte între profesioniști, nu o instituție sufocată de lipsă de viziune și proastă administrare”.

În petiție se mai arată că ICR trebuie înapoiat celor ce sunt în mod simbolic proprietarii săi: profesioniștii culturii, creatorii și, în primul rând, contribuabilul român.