Nu vă speriați de majoritatea care este pentru că, uneori, majoritatea sunt
În primul rând, majoritatea nu au mereu răbdare să asculte până la sfârşit, şi de acolo încep toate neînţelegerile. Apoi, mai este şi faptul că dacă majoritatea zice într-un fel, felul acela ajunge regulă. Dar să nu fim atât de prăpăstioşi!
Da, acelaşi cuvânt poate accepta acord de plural sau de singular cu predicatul, dar în situaţii diferite. Acest lucru se întâmplă în cazul substantivelor colective şi, pentru a-i alătura un verb pe măsură, nu avem decât să ştim bine la cine sau ce se referă cuvântul nostru. În paragraful de mai sus, “majoritate” înseamnă, pe rând:
– “cei mai mulţi dintre vorbitorii de limba română interesaţi de gramatică” şi:
– “cea mai mare parte din totalul celor care vorbesc”.
În primul caz, accentul nu cade pe substantivul colectiv “majoritate”, care este înţeles ca număr şi arată cantitatea, ci pe ideea de “oameni”, “vorbitori”, deşi formal absentă. În a doua situaţie, accentul cade pe substantivul colectiv “majoritate” înţeles ca o entitate unitară.
Mai multe detalii despre acest subiect sunt în “Gramatica Limbii Române II” (2008), pe la paginile 374-376 (capitolul “Acordul dintre subiect şi predicat”), de unde v-am și zis ceea ce v-am zis.
Citeşte şi Ce fel de rude sunt „a fi” și „a face”