O mie si una de… povesti arabesti…

Geografic vorbind, spatiul arab este pe cat de intins, pe atat de divers. Cand ne gandim la arabi, primele tari care ne vin in minte sunt Arabia Saudita, Egiptul si Emiratele Arabe Unite. Dar tari arabe sunt si Algeria, Bahrain, Iordania, Kuweit, Liban, Libia, Mauritania, Maroc, Oman, Qatar, Sudan si Siria. In Romania, cei mai multi arabi vin din Egipt si din Emirate.

Din punct de vedere cultural, europenii si arabii sunt foarte diferiti – au conceptii diferite despre bine si rau, despre logic si ilogic, despre dreptate si injustitie, despre acceptabil si inaceptabil. In interactiunea cu noi, cultura multiliniara a arabilor ni-i face mai usor de inteles decat le este nord- europenilor.

Dupa cum am spus intr-un articol precedent, trasaturile culturale ale expatilor se accentueaza si chiar se transforma in timpul procesului de relocare, datorita incarcaturii emotionale care insoteste acest proces. Daca adaugam acest fapt la diferentele fundamentale amintite, arabii devin pentru romani, si nu numai, cei mai pretentiosi clienti in procesul de relocare.

Apartenenta la o societate care a condus lumea in trecut le da arabilor credinta imuabila ca pot conduce lumea din nou, dar de aceasta data in sensul moral. Pentru ei, familia este cel mai important lucru, iar clasa sociala careia ii apartin este o conditie sine qua non pentru pozitia persoanei in societate.

Am avut ocazia sa relocam o familie din Emiratele Arabe Unite si ne-am confruntat cu un nivel foarte ridicat al standardelor cerute. Unul dintre serviciile incluse in pachetul de relocare era gasirea unei locuinte. Cerintele legate de aceasta erau cat se poate de specifice: cinci dormitoare, parchet de culoare deschisa, curte de minim 100 mp, cararea din curte lata de 1,50 m – nici mai mult, nici mai putin, preferabil vecini de aceeasi religie. Cu astfel de conditii restrictive, oferta a devenit deosebit de modesta, iar de la trei zile de vizionari, am ajuns la noua! De ce? Pentru ca de fiecare data cand li se prezentau ofertele care intruneau cat de cat conditiile impuse si incepeau negocierile cu proprietarul, apareau cerinte noi: sa fie schimbat parchetul in toata casa pentru ca nu era de culoarea dorita, intretinerea suprafetelor exterioare (curte, gradina, teren de tenis, piscina) sa cada in sarcina proprietarului, sa fie scosi copacii din curte deoarece vor veni pasari care vor face galagie si mizerie etc. Nu e greu de imaginat ca la auzul unor astfel de cereri proprietarii renuntau la negocieri. Cu toate acestea, clientul isi mentinea vii toate doleantele. La un moment dat, toata echipa lucra pentru a gasi casa perfecta. Cum nici una dintre cele oferite la inchiriere n-a corespuns, ca sa rezolvam totusi solicitarea, am cautat sa intram in contact cu proprietari din zona vizata. Cu ceva noroc, am gasit casa care corespundea visurilor arabe, am convins proprietarii sa se mute in alta parte si sa-si inchirieze locuinta pe o perioada de doi ani.

Toate actiunile arabilor se bazeaza pe relatiile personale. Daca un arab se lauda cu relatiile pe care le are, o face pentru a-ti demonstra puterea pe care i-o da networkingul si iti da de inteles ca te poate ajuta cu multe lucruri, dar ca asteapta si de la tine exact acelasi lucru. Cand relatiile sunt profesionale, iar la mijloc exista prevederi legale care impun anumite termene, cum se intampla in timpul procedurilor de imigrare, un arab nu va accepta explicatia: "legea prevede 30 de zile pentru obtinerea unui permis de sedere". In acceptiunea lui, este obligatia ta sa cunosti persoanele potrivite, care pot face ca aceste termene "sa fie micsorate". Prin asta, el nu intelege ca iti cere ceva impotriva legii, ci considera, pur si simplu, ca acesta este rolul tau in relatia dintre voi. Din fericire, in cele mai multe cazuri, termenele legale sunt maximale, astfel incat exista si cai legale de a le reduce – memorii, audiente etc.

Femeile au un rol foarte bine definit in societatea araba, iar acesta este foarte diferit de cel din societatea europeana. In unele tari, femeile trebuie sa fie acoperite in public, nu au voie sa iasa afara neinsotite si sunt foarte putine locurile publice pe care le pot frecventa. Insa in Egipt, de exemplu, valul nu se mai poarta de 100 de ani. In acelasi timp, datorita perioadelor indelungate pe care unele familii arabe le petrec in Europa sau in America, au intervenit unele derogari de la norme. Spre exemplu, un coleg de al meu de la divizia de mutari si-a dat intalnire cu un client din Arabia Saudita la resedinta lui, pentru a-i face o estimare a volumului bunurilor pe care dorea sa le mute. Cand a ajuns la ora stabilita – arabii nu considera necesar sa stie exact cand incepe si cand se termina o intalnire – erau prezente doar sotia si fiica cea mica a clientului. Afland asta, colegul meu nu a vrut sa intre in casa, dar doamna a insistat. Copilul a fost trimis in alta camera, iar stapana casei, care nu purta valul pe cap, a intretinut o scurta conversatie cu el in asteptarea sotului. E drept ca in tot acest timp, fiind destul de stresat, colegul meu nu si-a ridicat ochii din pamant. Probabil ca aceasta atitudine l-a ajutat pana la urma in derularea contractului…

Toleranta barbatilor arabi fata de statutul femeii europene exista, dar pana la o anumita limita. Am fost sa fac o prezentare a companiei noastre unui manager arab. Totul a decurs foarte bine, a fost foarte politicos, comunicativ, respectuos, chiar fermecator in discutie. Mi-a pus intrebari, mi-a dat un feedback excelent, dar la sfarsitul intalnirii a spus ca ar vrea sa il cunoasca si pe directorul general al grupului – care este un barbat. S-au intalnit, au vorbit despre fotbal si politica, iar contractual a fost semnat.

In general, la intalniri, arabii nu vin singuri, daca se poate. Cand sunt mai multi, toti vorbesc in acelasi timp si pe un ton ridicat. Sunt foarte cumunicativi si extravertiti, iar de la partenerii de dialog se asteapta sa fie la fel – altfel vor interpreta ca aveti ceva de ascuns. De asemenea, sunt foarte personali – se vor aseza langa dumneavoastra, nu pe partea cealalta a mesei. Va vor invita acasa la ei, unde trebuie sa le aduceti cadouri tuturor membrilor de sex masculin, sa le laudati mancarea si sa mancati tot ce va ofera, chiar daca trebuie sa va fortati putin. In caz contrar, se vor simti jigniti.

In final, voi enumera cateva lucruri care trebuie facute si unele care trebuie evitate in interactiunea cu lumea araba. Pentru a avea o relatie buna, trebuie sa demonstrati cunostinte minime despre Islam, sa le aratati acelasi respect pe care vi-l arata, sa fiti sinceri si deschisi, sa ii acceptati in spatiul personal si sa le oferiti atat prietenia dv., cat si oportunitati de afaceri. Negociati cu ei prieteneste (asteapta asta), aratati compasiune si integritate, nu va aratati afectati de lipsa de punctualitate.

Este de evitat sa puneti la indoiala credintele fundamentale ale Islamului (alcoolul, porcul, folosirea mainii stangi, discutiile despre femeile din familie), sa spuneti orice care poate fi considerat peiorativ sau o insulta ori sa aveti retineri in acceptarea unor favoruri.