O tarzie si binevenita intrare pe piata muncii, agentul de munca temporara

Anuntata prin prevederile Codului Muncii (intrat in vigoare la 1 martie 2003), deschiderea reala a pietei muncii temporare este realizata efectiv abia prin adoptarea legislatiei secundare de implementare – HG nr. 938/2004 privind conditiile de infiintare si functionare, precum si procedura de autorizare a agentului de munca temporara (publicata in M. Of. nr. 589 din 1 iulie 2004). Trebuie subliniat insa ca actul normativ va fi efectiv pus in aplicare, iar agentii de munca temporara (“AMT”) vor putea sa inceapa activitatea doar in termen de 60 de zile de la publicarea hotararii in Monitorul Oficial.

Particularitatile juridice ale relatiilor de munca temporara pledeaza in favoarea unei reglementari speciale in domeniu, adoptarea HG nr. 938/2004 fiind – din acest motiv – binevenita.

Referitor la situatiile care pot genera munca temporara, HG nr. 938/2004 nu aduce nici un element de noutate fata de prevederile Codului Muncii, reafirmand principiul conform caruia un utilizator poate beneficia de munca temporara doar in conditiile si cazurile nominalizate de art. 88 din Codul Muncii. Intr-o enumerare concisa, reamintim ca aceste cazuri sunt:

i. pentru inlocuirea unui salariat al carui contract individual de munca este suspendat, pe durata suspendarii;

ii. pentru prestarea unor servicii cu caracter sezonier;

iii. pentru prestarea unor activitati specializate ori ocazionale.

Desi potrivit normelor legale aplicabile, aceste situatii trebuie subsumate caracterului temporar si precis al misiunilor de munca temporara, definirea lor generica este de natura a mentine o flexibilitate minimala in utilizarea pe piata muncii a acestui tip de raporturi.

Altfel spus, hotararea ofera un cadru legislativ bine definit, clar si complet?

Rolul HG nr. 938/2004 este, in baza si in limita prevederilor Codului Muncii, preponderent tehnic, acela de a oferi normele de procedura necesare pentru infiintarea, autorizarea si functionarea AMT. Cu alte cuvinte, prin adoptarea sa, devine posibila aplicarea efectiva a prevederilor din Codul Muncii cu privire la munca temporara.

Notam ca HG nr. 938/2004 statueaza, in principal, conditiile de autorizare, impreuna cu liniile directoare privind emiterea autorizatiei, inregistrarea AMT in Registrul national de evidenta si cazurile de incetare a autorizatiei.

Revenind la procedura de autorizare, numai societatile comerciale autorizate de Ministerul Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei (prin directiile de resort) vor putea presta servicii specifice ca agent de munca temporara. Precizam ca autorizarea ca AMT urmeaza a se acorda, initial pentru o perioada de 2 ani, termen care se poate prelungi cu inca 2 ani. Autorizarea se acorda in cele din urma pe termen nelimitat, in cazul in care societatea si-a desfasurat neintrerupt activitatea in cei 4 ani anteriori.

Ce ar mai trebui facut din punct de vedere legislativ?

Intr-o revizuire succinta a prevederilor acestui act normativ, conditiile de accedere la statutul de AMT pot fi caracterizate drept permisive, cu observatia ca acestea ridica totodata anumite probleme de coordonare si interpretare. Pentru considerente de spatiu, ma voi referi in continuare doar la problemele suscitate de conditiile de autorizare.
Notam in acest sens ca o parte dintre conditiile impuse de HG nr. 938/2003 se refera la includerea in obiectul de activitate a “selectiei si plasarii fortei de munca”, inexistenta datoriilor la bugetul de stat sau bugetele locale, ca si a altor datorii provenind din neplata contributiilor de asigurari aferente relatiilor de munca, dar si satisfacerea unor cerinte specifice de cazier fiscal.

Separat de acestea, doua sunt criteriile de natura a ridica in mod special anumite probleme de interpretare si aplicare.

In primul rand, conform art. 3 lit. d) din actul normativ citat, viitorul AMT trebuie sa indeplineasca criteriul de a nu avea aplicate sanctiuni pentru incalcarea prevederilor legislatiei muncii, comerciale si fiscale.

Formularea textului legal este mult prea vasta, de natura a acoperi o larga diversitate de situatii care pot cadea sub incidenta legislatiei muncii, comerciale sau fiscale. In mod clar, nu orice astfel de sanctiune merita, poate, a fi luata in calcul cu ocazia procesului de autorizare a viitorilor AMT, aplicarea unor sanctiuni minore fiind de natura a influenta artificial procesul de evaluare. In plus, se adauga inexistenta unui sistem eficient si unitar de monitorizare a unor astfel de incalcari, ceea ce face greu de probat respectarea sau incalcarea acestei cerinte.

In al doilea rand, in baza art. 3 lit. e), AMT este obligat sa constituie o garantie financiara in cuantum de 25 de salarii minime brute pe tara, plus taxele aferente raporturilor de munca, garantie care va fi depusa intr-un cont bancar distinct. Garantia financiara este menita a acoperi eventuale probleme financiare ale societatii, fiind destinata a asigura in asemenea cazuri plata drepturilor salariale cuvenite salariatilor temporari si a contributiilor sociale corespunzatoare.

Desi ideea constituirii acestei garantii este binevenita, subzista obiectii in legatura cu cuantumul acesteia, apreciat ca nesatisfacator pentru o protectie reala a intereselor salariatilor temporari (in conditiile in care suma de referinta – salariul minim brut pe tara – este de 2,8 milioane de lei).

Utilizatorii/angajatorii isi doresc simplificarea procesului. Care ar fi procedura ideala?

Simplificarea procedurilor administrative, un vechi deziderat aplicabil in cazul legislatiei din tara noastra, cedeaza prioritatea in fata principiului asigurarii securitatii relatiilor de munca temporara, in beneficiul tuturor actorilor implicati (AMT, utilizatori si, nu in ultimul rand, salariati temporari). Pe baza experientei din statele UE, dar si din alte state care au progresat in dezvoltarea relatiilor de munca temporara, putem aprecia ca esentiala prevenirea riscurilor pentru angajatii temporari, riscuri care ar putea fi determinate nu de insusi raportul de munca, ci de bonitatea precara sau lipsa de experienta a intermediarilor – agenti de munca temporara.

Sunt avute in vedere in acest sens recomandarile Organizatiei Mondiale a Muncii si a organismelor comunitare privind protectia salariatilor temporari contra abuzurilor, prevenirea practicilor neconforme deontologiei din partea agentilor de munca temporara, respectarea cerintelor de sanatate si securitate a muncii, cu mentinerea unor conditii corespunzatoare pentru a asigura o functionare fluida, eficienta a pietei muncii temporare.

Masurile nationale de implementare a acestor imperative pot diferi de la necesitatea prezentarii unor atestate de buna practica de catre solicitantul statutului de agent de munca temporara, la emiterea unor opinii de catre partenerii sociali in vederea autorizarii, constituirea unor garantii financiare solide etc.

Fata de cele mentionate mai sus, o suplimentare a conditiilor de autorizare a agentilor de munca temporara ar fi fost probabil mai mult decat binevenita si in conditiile existente in prezent pe piata muncii din Romania, in special in materia asigurarii cerintelor de bonitate financiara constanta a acestora, pentru descurajarea operatorilor neseriosi (shady operators) si asigurarea fluentei relatiilor de munca temporara.