Oamenii de succes pot fi plăcuți și de treabă

Inteligenţa emoţională implică faptul că liderii de succes ar trebui să fie şi nişte oameni plăcuţi. E drept, faptul că eşti o persoană plăcută îţi aduce beneficii sociale, dar întrebarea este: merită din punctul de vedere al câştigurilor pe care le obţii?

Răspunsul stă în măsura în care eşti plăcut. Timothy Judge, Beth Livingston şi Charlice Hurst au analizat recent agreabilitatea într-un studiu pentru publicaţia de specialitate Journal of Personality and Social Psychology. Mergând la originea termenului, studiile de specialitate definesc o personalitate agreabilă prin două calităţi strâns legate: cât de bine te înţelegi cu ceilalţi şi cât de dispus eşti să fii critic cu ceilalţi.

Pe baza observării câştigurilor salariale, cercetătorii au descoperit că bărbaţii care sunt evaluaţi drept foarte plăcuţi câştigă substanţial mai puţini bani decât cei consideraţi a fi mai puţin plăcuţi. Din comparaţia rezultatelor obţinute în mai multe studii similare, a rezultat că această diferenţă se ridica la 10.000 $ pe an!.

Spre deosebire de situaţia bărbaţilor, câştigurile femeilor sunt mai puţin influenţate de măsura în care sunt considerate plăcute. Diferenţa dintre câştigurile salariale ale femeilor considerate foarte plăcute şi ale celor mai puţin plăcute este mică şi, adesea, s-a dovedit a fi un indicator statistic nesemnificativ.

Cum se face că tipii „de treabă“ se clasează ultimii?

De ce diferă aceste rezultate atât de mult între bărbaţi şi femei? Şi cum se face că „tipii de treabă“ se clasează ultimii? Există, ce e drept, stereotipul conform căruia bărbaţii în poziţii de conducere iau decizii fără să le pese ce gândesc oamenii. Şi, într-adevăr, înt-un studiu final – menţionat în articolul publicat de cei trei cercetători – oameni au fost rugaţi să îi evalueze pe candidaţii pentru o poziţie de conducere, iar bărbaţii plăcuţi au fost evaluaţi drept mai „puţin atractivi“ pentru a deveni potenţiali lideri.

Iar în privinţa tipilor de treabă care se clasează ultimii (şi, într-o mai mică măsură, a femeilor drăguţe şi de treabă), haideţi să ne amintim cele două calităţi, strâns legate între ele, ale unei personalităţi agreabile. Dacă vrei să avansezi în carieră, trebuie să fii dispus să le tragi altora şi câte o săpuneală din când în când, iar asta s-ar putea să le pară greu de făcut celor care consideră că e mai de preţ să te înţelegi bine cu oamenii. Oamenii care sunt buni lideri trebuie să fie în stare să le spună subordonaţilor şi lucruri pe care nu vor să le audă. Iar dacă vrei „să ieşi în faţă“ ca să fii promovat, aceasta înseamnă să te pui pe tine pe primul loc.

Succesul îţi va cere întotdeauna să ai şi capacitatea de a critica. Deşi unii manageri şi-ar dori să se înconjoare numai de oameni obedienţi şi care sunt mereu de acord cu şeful, majoritatea managerilor îşi doresc oameni care să găsească erorile dintr-un planînainte de a fi implementat. Oamenii care sunt cei mai dispuşi să ofere acest gen de critică sunt, de regulă, cei care se plasează mai jos pe scara agreabilităţii. Bineînţeles, asta nu înseamnă că ai mână liberă să fii un ticălos la locul de muncă. Datele reieşite din studii mai sugerează şi altceva: că angajaţii care sunt consideraţi „nu tocmai plăcuţi“ au un risc mai mare de a-şi pierde jobul decât cei plăcuţi. Ideea este că există o mare diferenţă între a fi dezagreabil şi a fi de-a dreptul o persoană neplăcută.

Acestea fiind spuse, întrebarea este – fie că eşti o persoană plăcută, fie că nu – ce poţi să faci?

Începe prin a te cunoaşte pe tine însuţi

Mai întâi, aşa cum spune anticul dicton, „cunoaşte-te pe tine însuţi“. Există o grămadă de teste prin care îţi poţi măsura cele cinci dimensiuni ale personalităţii – aşa-numitele “Big Five” (deschiderea, capacitatea de conştientizare, măsura în care ai un caracter extravertit, agreabilitatea / capacitatea de a fi un om plăcut, măsura în care eşti predispus să te enervezi uşor – sau nu). Fă-ţi unul dintre teste, ca să îţi dai seama, în mod obiectiv, în ce măsură eşti o persoană plăcută.

Dacă ai un scor ridicat, deci eşti o persoană foarte plăcută, atunci străduieşte-te să găseşti greşelile din planurile care îţi sunt prezentate. Lasă deoparte relaţiile personale pe care le ai cu cei care îţi vorbesc şi încearcă să îţi dai seama ce ar putea merge prost. Ca să te ajute să separi oamenii de ideile lor, e util să îţi imaginezi că planul e implementat de o altă companie decât cea în care lucrezi. Apoi găseşte un mod în care să îţi exprimi îngrijorarea. Atâta timp cât ceilalţi recunosc valoarea pe termen lung a sfatului critic pe care îl dai, e OK, chiar dacă vor fi supăraţi pe tine o zi-două. Ai grijă să dai dovadă de empatie când îţi exprimi îngrijorarea, dar fără să sacrifici nevoia de a fi direct. Încearcă să exersezi feedback-ul negativ cu un prieten, înainte de a-l oferi direct colegilor.

În cazul în care ai un scor care te indică drept o persoană mai puţin agreabilă, încearcă să îţi compensezi stilul critic cu o atitudine plină de empatie. Aminteşte-ţi că oamenilor le este greu să audă critici la adresa ideilor şi a performanţelor lor. Da, poţi să fii şi ferm, dar şi conştient de impactul pe care mesajul tău l-ar putea avea asupra celorlalţi. Dacă crezi că ai căpătat reputaţia de om lipsit de empatie, exersează modul în care „dai veşti proaste“ cu un prieten. Aşa afli care părţi anume din ceea ce transmiţi îi fac pe oameni „să-şi zbârlească penele“. Şi ţine minte: un lider cu adevărat puternic e capabil să îi îndrume pe oameni fără răutate.

Fie că eşti o persoană amabilă sau nu, nu e nici un dubiu că poţi să fii totuşi un lider foarte bun – tot ce trebuie să faci este să îţi ajustezi strategia.

Art Markman este profesor de psihologie şi marketing la University of Texas, din Austin. Este editor la revista Cognitive Science şi oferă în mod regulat consultanţă prin compania sa, Maximizing Mind.