Opinia psihologului: ce facem după liceu?

Visele unui tânăr în ceea ce privește specializarea la facultate sau carieră apar, spun specialiștii, încă din copilărie. Începând cu acel moment, copilul își construiește un sistem de valori care îl îndreaptă către un anumit domeniu: “Admirăm pe cineva bun într-un domeniu, ne dorim să fim ca el. Fiecare copil are un personaj preferat, un model în viaţă. Unele modele sunt preluate din relaţia parentală, alte modele de la personaje ce şi-au pus amprenta în viaţa copilului. Aşa se structurează scenariul personal de viaţă. Personajele preferate din primii ani de viaţă devin modelele noastre de mai târziu. Nu întâmplător, copii urmează cariera unui părinte sau a unei persoane influente. În alte situaţii, când copilul nu a perceput siguranţă, iubire în relaţia parentală, nu doreşte să continue pe aceeaşi cale. Când copilul şi-a aşteptat părintele acasă, iar el stătea multe ore la job, în mintea lui, locul de muncă al părintelui devine concurentul lui. Va evita acea meserie”, afirmă psihologul Maria Verdi, directorul Centrului ReCreation Life.

În opinia specialistului, tânărul absolvent al Bacalaureatului este suficient de matur încât să conștientizeze ce îşi doreşte, ce îi place şi cariera care i se potrivește cel mai bine.

“Dacă părinţii impun copiilor o facultate, iar acesta nu se regăseşte în acel domeniu, riscă să înceapă acea facultate, s-o abandoneze pe parcurs, s-o termine dar să nu profeseze sau, în cea mai nefericită situaţie, să lucreze în acel domeniu, dar să trăiască eşec după eşec. Regăsim aici mulţi licenţiaţi de facultăţi care nu lucrează sau nu evoluează în acel domeniu. Pentru a cunoaşte succesul în carieră, este corect să lăsăm copilul să urmeze calea unde poate fi creativ, unde învaţă şi lucrează cu plăcere ca şi cum s-ar odihni. Veţi fi uimiţi de rezultate”, declară psihologul Maria Verdi.

Tot Verdi afirmă că, de multe ori, cei care pică Bac-ul nu o fac pentru că ar fi slabi, ci din cauza stării emoționale și a faptului că nu au știut să gestioneze momentul respectiv.

„De regulă, orice eșec din viața unui adolescent e ridicat de acesta la nivel de dramă absolută, cu atât mai mult dacă acel eșec are legătură cu examenul de bacalaureat sau admiterea la facultate. Încrederea în sine dispare, nu este o situaţie fericită. Dincolo de această realitate, ştim că pe moment nu putem face nimic. Urmează o perioadă în care elevul are nevoie să se regăsească pe sine. Are nevoie de suport emoţional, are nevoie de încredere, de ascultare. Un elev bun va ajunge cu siguranţă la locul potrivit. Dacă nu a fost acum, va fi sigur data viitoare. Alături de cei dragi, familie, prieteni, îşi va regăsi echilibrul.
Indiferent de situaţie, cu examenul de bac luat sau picat, copilul este tot un copil pentru părinte. Are nevoie încă de suţinere, de înţelegere, de acceptare, de relaxare, de refacere. Rolul părintelui este de a fi prezent în viaţa lui, nu pentru a-l controla. Cu cât suntem mai detaşaţi, mai obiectivi, copilul învaţă mai repede din greşeli. Dacă privim în istorie, multe genii au greşit nenumărat înaintea marii realizări. În spatele unui eşec, poate fi o mare bogăţie, încă nedescoperită”, consideră psihologul Maria Verdi.