Perceptia subiectiva asupra timpului

Tipologia

Un prim aspect al discutiei ar fi acela al unei tipologii ce se bazeaza pe nivelul diferit de stimulare de care au nevoie indivizii (mai precis, este vorba de puterea de excitatie a sistemului nervos). Astfel, indivizii cu o reactivitate scazuta (extravertitii, tipul A de personalitate) cauta stimulare in mediul exterior, in timp ce indivizii cu un nivel al reactivitatii ridicat (introvertitii, tipul B de personalitate) reduc stimularea externa. Cei din prima categorie tind sa fie mai sensibili la trecerea timpului. Astfel, extravertitii au nevoie de stimuli mai diversi si mai intensi decat introvertitii; de aceea, ei vor prefera sedintele scurte si variate, vor lucra mai bine in spatii deschise, aglomerate. Persoanele apartinand tipului A de personalitate sunt mereu grabite, se suprasolicita. Perceptia lor asupra timpului este una de permanenta competitie.

Recompensa

Un al doilea aspect este cel legat de capacitatea de amanare a recompensei. Astfel, se pot descrie doua tipuri de indivizi total opuse. La un pol se afla indivizii care prefera recompensele complexe, ce pot fi obtinute doar o data cu trecerea timpului. Aceste persoane sunt orientate spre viitor si sunt capabile sa-si planifice cu succes activitatile pe perioade lungi de timp. Mai mult, au un foarte bun autocontrol, raspund mai bine solicitarilor sociale, au aspiratii inalte. Din punct de vedere socio-cultural, acest tip de persoane tinde sa apara in clasele sociale de nivel mediu si ridicat. La polul opus se afla persoanele care prefera gratificarea imediata si care resping ideea de a munci sau astepta recompense indepartate. Corelat cu aceasta atitudine este un nivel de impulsivitate mai ridicat, o preocupare mai mare pentru prezent si rezultate imediate, un nivel socio-economic scazut.

Ziua de munca

Un al treilea aspect al discutiei ar fi performantele indivizilor in diferite momente ale zilei. Astfel, exista pe parcursul zilei o variatie a duratei, vitezei si acuratetii cu care o persoana rezolva sarcini. Plecand de la aceste consideratii, pot fi descrise trei categorii de indivizi: tipul matinal, tipul intermediar si tipul nocturn. In ciuda a ceea ce s-ar putea crede, tipul matinal nu atinge nivelul maxim de activare pe parcursul diminetii, ci doar este cu mult mai activ in aceasta perioada decat tipul nocturn. De fapt, nivelul cel mai inalt de activare pentru ambele tipuri este atins in primele ore ale serii. Diferentele care exista intre cele doua tipuri se regasesc, mai precis, in deprinderile de somn. Astfel, tipul nocturn prefera sa mearga la culcare cu aproximativ doua ore mai tarziu decat tipul matinal si sa se trezeasca mai tarziu dimineata. Totusi, exista un stimulent care estompeaza cu succes aceste diferente interindividuale, si anume cofeina.

Referindu-ne in final la orele petrecute la serviciu, studii efectuate pe someri au evidentiat faptul ca munca ne ajuta sa ne structuram mai bine timpul, impune un orar zilnic si o planificare pe termen lung. Pe de alta parte, posibilitatea oamenilor de a-si alege singuri orele de munca, adica un program de lucru flexibil, s-a dovedit a avea efecte benefice asupra performantelor.

In concluzie, exista moduri diferite ale persoanelor de a reactiona in raport cu timpul; de aceea, orice discutie despre performantele unei persoane trebuie sa ia in calcul si aceste aspecte.