Pornire grea pentru mașinile „verzi”
Se vorbește multe despre mașini electrice, dar puțini au curajul să treacă dincolo de intenție și să investească într-o astfel de soluție de transport. Iar motivele sunt numeroase, de la costul de achiziție, mai mare ca al mașinilor pe benzină și motorină, până la numărul mic de stații publice de reîncărcare a bateriilor, în condiții de autonomie redusă a acestor autovehicule. Pe de altă parte, susținătorii mașinilor electrice subliniază că, pe lângă faptul că sunt nepoluante (dacă energia electrică pe care o folosesc este și ea obținută din surse nepoluante), noile modele au costuri de întreținere mai mici, accelerație puternică și oferă o experiență de condus deosebită, datorită silențiozității, de exemplu.
Nissan, Tesla, BMW și Renault, printre cele mai vândute modele
Aproape 500 de autoturisme hibride sau electrice 100% au fost vândute în 2015 în România, potrivit datelor APIA, un număr dublu față de anul anterior. Trendul de creștere a continuat în primele două luni din 2016, când s-au comercializat 74 de unități (+89,7%).
Mai toți marii producători auto au deja modele electrice sau hibride ori pregătesc lansarea unora. Dar nici la nivel global nu sunt foarte mulți cumpărători, cu unele excepții în Norvegia, Olanda sau statul american California, achiziții stimulate de performanțele unor producători precum Tesla și de sprijinul oferit de instituțiile publice. Ponderea vehiculelor electrice din totalul vânzărilor a fost în 2015 de doar 0,6% în lume, în timp ce în Europa procentul este ceva mai mare, de 1,24%. Printre cele mai vândute se află modelele Nissan, Tesla, BMW și Renault.
Alexandru Șeremet, Corporate Communication Manager, BMW Group România, spune că schimbarea se va face treptat, pe măsură ce oamenii vor fi tot mai informați, statul va oferi stimulente și se va investi mai mult în infrastructura de reîncărcare. „N-o să ne aşteptăm ca în următorii trei ani să avem numai maşini electrice pe stradă. Maşinile electrice sunt limitate, în continuare, la folosirea într-o arie, în zona primordială de încărcare, care poate fi acasă. Cu siguranţă n-o să vedem prea curând maşini electrice încărcate la fiecare colţ de stradă.” Și reprezentanții Renault spun că piața este într-o continuă evoluție, dar dezvoltarea nu depinde doar de producători. „În România, ritmul de creștere poate nu este la fel de dinamic precum în alte țări europene, dar schimbarea de comportament, intențiile de cumpărare sau măcar de luare în calcul a unui vehicul electric sunt din ce în ce mai evidente. Oamenii sunt interesați, testează mașina, se declară plăcut surprinși și astfel trec la pasul următor. Dinamica aceasta depinde însă și de alți factori decât cei care îi privesc pe constructorii auto. Putem vorbi despre două elemente care, o dată rezolvate, ar ajuta cu siguranță la dezvoltarea acestei piețe: infrastructura și un program de bonificație din partea autorităților destinat cumpărătorilor de astfel de vehicule.”
Stații de încărcare rapidă în România
În România sunt disponibile în prezent circa 50 de stații publice de încărcare pentru mașinile electrice, dintre care 20 în București și în împrejurimi. Potrivit specialiștilor, în mod normal o mașină este folosită pe distanțe de aproximativ 40 de km într-o zi obișnuită, adică pentru deplasarea de acasă la serviciu și înapoi. O distanță care poate fi parcursă folosind energia înmagazinată prin încărcarea acasă, în timpul nopții. Cu toate acestea, pentru distanțe mai mari și pentru confortul șoferilor, este nevoie și de stații publice. „Unul dintre elementele esențiale în cazul maşinilor electrice este teama că maşina nu va avea autonomia necesară. Infrastructura electrică, pe lângă faptul că îmi dă mai multă flexibilitate, e un argument pe care noi putem să-l avem în faţa cumpărătorilor”, afirmă Alexandru Șeremet.
Una dintre veștile încurajatoare pentru această piață a venit recent de la compania Renovatio și retailerul german Kaufland: o rețea publică de stații de încărcare rapidă pentru mașini electrice din România va fi disponibilă oricărui șofer de mașini electrice sau hibride plug-in în parcările unor magazine de pe axa Arad–Constanța și pe autostrada A2. Primul punct de încărcare a fost deja instalat în Capitală, iar întreaga reţea (de 10 puncte) ar urma să fie gata până la sfârşitul anului 2016.
Subvenții pentru cumpărători
Și în privința sprijinului acordat de stat, lucrurile încep să se miște. Pentru prima dată în acest an, vor fi acordate subvenții nu doar celor care cumpără mașini electrice și hibride, ci și celor care investesc în infrastructură. Bugetul total pentru 2016 este de 75 de milioane de lei. „Estimez că aceia care doresc să achiziționeze o mașină prin program să o facă undeva de la începutul lunii mai. Dorim ca și în sectorul auto să facem o tranziție cât mai accelerată către mașinile electrice”, declara recent ministrul Mediului, Cristiana Pașca Palmer. Potrivit oficialilor ministerului, programul ar urma să se deruleze pe o perioadă de 5 ani, cu un buget anual de 100 de milioane de lei.
În România, statul sprijină folosirea mașinilor „verzi” prin acordarea unui ecotichet de 20.000 de lei pentru cele electrice și 5.000 de lei pentru cele hibride, prin reduceri semnificative la plata impozitelor locale și prin scutirea de taxa de mediu la înmatriculare. „Acolo unde e sprijin din partea statului piaţa explodează, acolo unde statul nu face nimic, piaţa nu se dezvoltă. E nevoie de acel impuls care să demonstreze că mașina electrică poate fi funcţională”, spune reprezentantul BMW. Șeremet crede însă că modul în care autoritățile publice se implică și mai ales amânările și incertitudinile legate de momentul în care pot fi obținute ecotichetele distorsionează piața și riscă să o înghețe. „Această perspectivă de ajutor din partea statului amână și decizia de cumpărare a clienţilor. […] Pe de altă parte, trebuie să avem grijă să nu creăm o piaţă dependentă de acest program. O posibilitate ar fi ca programul să devină tot mai mic ca pondere: să lanseze piaţa, să dea încredere în maşinile electrice şi apoi să se diminueze treptat.”
Paul Badea, CEO Badsi, dealer Nissan, el însuși proprietar de mașină electrică, spune că e nevoie de energia unor pasionați care să se asocieze pentru a convinge publicul de avantajele pe care mașinile electrice le au. „E un cerc vicios: cumpărătorii nu le cumpără, pentru că sunt scumpe şi nu există infrastructură, investitorii nu fac infrastructură, pentru că nu sunt suficiente maşini pe stradă, iar producătorii – din cauza volumelor mici. Acest cerc vicios e pe cale să se spargă. E şi un moment bun, după Acordul de la Paris, din toamna trecută, prin care producătorii auto sunt obligați să-și limiteze emisiile poluante. Există tot mai mulţi early adopters – cei care iau maşina electrică din zona de fenomen şi o aduc în stradă.”
Renault, care deține doar mașini electrice, nu și hibride, vrea să își folosească experiența de pe piața europeană pentru a-și mări prezența și la noi. Mizează, de asemenea, pe autonomia crescută a unuia dintre modele. „Vorbim încă despre volume mici, pentru orice marcă ce oferă vehicule electrice. Pentru Renault – de ordinul câtorva zeci. O estimare reală privind vânzările din acest an este imposibil de făcut, câtă vreme încă nu se cunosc multe lucruri despre programul care să faciliteze achiziția.” Pentru stimularea pieței și încurajarea cumpărătorilor, BMW propune soluţii de finanţare, sprijin pentru instalarea de stații de încărcare acasă și mașini la schimb, la prețuri preferențiale, atunci când pleacă în concediu. „Există un target foarte clar, un potenţial real de utilizatori de maşini electrice: cei care locuiesc la casă sau într-un complex imobiliar cu spaţiu de parcare, care permite foarte uşor instalarea unei prize private unde să-ți încarci maşina peste noapte, la fel cum îți încarci telefonul mobil. Astfel, în fiecare dimineaţă ai maşina cu «plinul» făcut, cu o autonomie mult peste consumul necesar drumurilor zilnice obișnuite. Maşina electrică are foarte mult sens în gospodăriile care au două maşini, iar una dintre ele poate fi o maşină electrică pentru a asigura naveta sigură în oraş.”
Acest articol a apărut în numărul 226 al Revistei CARIERE.