Povestea Andreei Soare, o tânără soprană de succes peste hotare

Adreea Soare are 30 de ani şi spune despre sine că este o tânără care are șansa de a avea cea mai frumoasă meserie. Este soprană, locuiește de 12 ani în Franța și colaborează frecvent cu Opera Națională din Paris. Până la 18 ani a trăit în Râmnicu Vâlcea, iar după ce a câștigat un concurs de muzică francofonă, în România, a primit șansa de a merge și de a studia în Franța. A absolvit Universitatea Marc Bloch, din Strasbourg, pentru ca apoi să termine și Conservatorul Național din Strasbourg, respectiv Conservatorul Național Superior de Muzică și Dans din Paris.

Andreea Soare a cântat, în februarie, pentru prima dată, pe scena Operei Naționale București (ONB), unde a interpretat rolul principal în opera „Cosi fan tutte” (Așa fac toate – trad.), de Wolfgang Amadeus Mozart.

Ea a cântat, până acum, în 15 opere, din Franța și Germania, până în China și România. Andreea Soare, care știe deja cum arată programul său până pe 31 de decembrie 2017, și-a făcut timp să acorde un interviu pentru eJobs. Tânăra soprană, care ajunge în România doar o dată pe an, vara sau iarna, vorbește direct și sincer despre sacrificiile și recompensele unei cariere de top în domeniul muzical.

eJobs: Când și cum ți-ai dat seama că vrei o carieră în muzică?

Andreea Soare: Nu-mi amintesc să fi existat un moment precis în care să mă fi gândit la o carieră în muzică. Am început de foarte mică, iar scena și spectacolele mi-au fost, de la început, foarte familiare. Iar parcursul meu muzical – despre carieră o să vorbim când o să ajung la o anumită vârstă – s-a transformat rând pe rând. Am trecut prin aproape toate genurile muzicale, de la populară la folk sau muzică ușoară și, mult mai târziu, la operă. De asemenea, am trecut prin experiența de a juca scenete de Caragiale copil fiind – la nouă ani –, am făcut balet, dans modern, dans de societate, am prezentat spectacole, am prezentat emisiuni la TV sau la radio. Deci, până la 30 de ani, am făcut multe lucruri în domeniul artistic și cred că opera este o contopire a tot ceea ce am făcut până acum – e muzică, e teatru, e dans.

eJobs: Știu că ai studiat mai multe instrumente muzicale. Care a fost primul dintre ele?

Andreea Soare: Odată cu începerea școlii primare, bunicii m-au dus la școala de muzică pentru a studia un instrument și am început cu vioara, pe care am studiat-o, de altfel, opt ani, cu regretatul profesor Aurel Popescu. Între timp am început să iau cursuri de chitară în particular cu profesorul Valetin Ciobotea, iar la inceputul clasei a cincea am început pianul, cu profesoara Cristina Maier. Dar cel mai important a fost studiul teoriei muzicale, baza culturii muzicale, cu profesorul Nicolae Manda.

eJobs: Cum s-a schimbat universul tău personal și profesional după ce ai ajuns în Franța?

Andreea Soare: Când am ajuns în Franța aveam deja 19 ani, terminasem liceul și schimbarea a fost bruscă. În România m-am format ca muzician, acolo am primit bazele muzicii; în Franța am aprofundat muzica clasică și am început studiul canto clasic. În România nu am cântat niciodată muzică clasică vocală, ca solistă.

În Franța m-am dezvoltat ca adult, am descoperit o cultură asemănătoare și, în același timp, diferită de a noastră. O cultură pe care acum, după 12 ani mi-am însușit-o, considerându-mă, în egală masură, româncă și franțuzoaică. În Franța am fost înconjurată de oameni de toate naționalitățile, care m-au ajutat necondiționat și care mi-au oferit șanse importante.

eJobs: Cum arată o zi de muncă din viața ta?

Andreea Soare: Zilele „de muncă” – n-am folosit niciodată cuvântul ăsta pentru a spune că mă duc la repetiții, la concerte, la operă, cu adevărat pot spune că e doar plăcere pură – sunt foarte diferite. Am să-ți dau câteva exemple.

O zi de repetiții pentru operă poate arăta cam așa. Mă trezesc foarte devreme, în jur de 7:30. Îmi trebuie cam o oră, o oră și jumăte ca să fiu complet gata pentru a „ataca” o zi de repetiții, timp în care nu fac nimic special – îmi beau cafeaua, verific e-mailurile și fac duș. Repetițiile încep la ora 10:00 și durează până până la ora 13:00. Apoi am o oră de pauză de masă, iar de la 14:00 până la 17:00 am, din nou, repetiții. În principiu, dacă este este vorba de un rol principal, la ora 17:00 sunt extrem de obosită. Până ajung acasă se face 18:00. Apoi manânc, descopăr veștile, e-mailurile – la operă, în general, în sălile de repetiții nu avem rețea așa că suntem timp de șase ore rupți de vești – , vorbesc la telefon, programez alte repetiții, încerc să răspund la e-mailuri, după care încep să mă pregătesc pentru repetiția de a doua zi. Și, uite așa, mă apucă în general ora 1 noaptea.

O zi în care am spectacol este o zi în care, în general, nu fac nimic înainte de spectacol. Adică mă trezesc foarte târziu – pe la ora 12:00 – și nu ies din casă, dacă este rolul principal. Dacă este un rol mai mic, am o zi ca oricare alta, adică pot să mă duc la cumpărături și să mă văd cu prietenii.

Citeşte mai mult pe eJobs.ro