Rolul primordial al școlilor astăzi: de a forma caractere, de a pune probleme, de a transfera experiențe

CARIERE: Care este trendul internațional în ceea ce privește educația de business? Dar cel național?

Adrian Stanciu: Școlile de orice fel și-au întemeiat menirea pe accesul privilegiat la informație și au profitat de acest monopol vreme de peste 100 de ani. Școlile de afaceri, în particular, au căpătat avânt în momentul în care a apărut o nevoie masivă de manageri foarte bine pregătiți, prin anii ’80. Această nevoie se păstrează, e chiar în creștere, dar mediul pur academic nu mai e singurul care o poate servi și nu o mai servește integral. Managerii moderni nu mai sunt doar persoane cu cunoștințe aprofundate, ci au și abilități de conducere, charismă, capacitatea de a lucra în echipă și multe alte competențe care nu țin de latura cognitiv-rațională la care răspunde, prin excelență, mediul academic.

Ca atare, diplomele în sine au început să nu mai însemne mare lucru; mult mai importantă e experiența de viață și aplicativă pe care o capeți în școală. Informația în sine e ușor de obținut, sunt deja multe universități de vârf care își pun cursurile online, în mod gratuit, sunt platforme de învățământ la distanță care creează ecosisteme de învățare foarte sofisticate. Învățarea a ieșit și va ieși din ce în ce mai puternic afară din clasă.

Ce rol mai au școlile de afaceri în acest caz?

Acum câțiva ani am citit un studiu făcut, dacă îmi aduc corect aminte, de BCG (Boston Consulting Group) despre atractivitatea diplomelor școlilor de afaceri. El a relevat că e o mare diferență, cel puțin în SUA, între atractivitatea școlilor Ivy League și restul. Asta nu e o surpriză. Ce a fost pentru mine o surpriză au fost răspunsurile angajatorilor la întrebarea: De ce vă doriți acești absolvenți? Primele trei răspunsuri au fost: 1. pentru felul structurat în care au învățat să abordeze problemele de afaceri; 2. pentru selecția dură la care au fost supuși și care ne garantează că sunt oameni de valoare; 3. pentru rețeaua în care au intrat și pe care se pot sprijini în continuare. Cunoștințele acumulate erau undeva pe un distant loc 6.

Rolul școlilor, așadar, nu mai e de a preda cunoștințe sau, mai bine zis, nu mai e primordial de a preda cunoștințe, cât de a forma caractere, de a pune probleme, de a transfera experiențe, toate fiind lucruri care nu se pot cumpăra online.

Ca atare, eu cred că piața se va împărți în două categorii mari: școli mari, cu programe extrem de solide, cu buzunare adânci și taxe pe măsură, și școli de nișă, centrate pe subiecte relativ înguste sau pe segmente de piață specifice. Cei din mijloc vor avea mari probleme de supraviețuire.

Cum se pot reinventa programele clasice de business într-o lume tot mai tehnologizată?

O cale pe care merg unele şcoli este de a oferi programele lor pe platforme online, o cale fără un model clar de succes deocamdată. Programele atrag mulți oameni, dar sunt foarte greu de monetizat, pentru că oamenii au așteptarea ca ele să fie gratuite. Prezența școlilor online, însă, creează un fel de notorietate a școlilor medii.

O altă cale, deschisă doar școlilor mari, e de a crea programe special concepute pentru livrare mixtă, online și offline, care să dea atestate și credite precum programele normale, dar la costuri mult mai mici. De pildă, Harvard are programe de Executive Management pe care le vinde cu 2-3.000 de dolari (față de 20-30.000 – cele clasice), dar au de câteva sute de ori mai mulți înscriși. E un model excepțional.
Un alt model cu care experimentăm și noi și pe care vrem să-l extindem este cel în care avem programele online, studenții vin la ore cu materia parcursă, iar orele de clasă sunt folosite strict pentru discuții, studii de caz, aplicații etc.

Pentru cine sunt gândite programele de MBA și EMBA de pe piața românească: angajați sau antreprenori?

Ambele. Școala noastră, de pildă, are un profil mai antreprenorial decât majoritatea, chiar dacă nu e dedicată antreprenorilor. Noi suntem poziționați către ceea ce numim agenți de schimbare: antreprenori, manageri de proiecte strategice, management general, pe scurt: oameni autonomi care au puterea de a schimba lucrurile în jurul lor. Pe de altă parte, trebuie spus și înțeles că un MBA e un program academic cu rigori academice destul de stricte. E discutabil dacă ăsta e modelul potrivit pentru secolul XXI, dar, câtă vreme absolvenții își doresc o certificare de tip MBA, ea asta presupune.

Noi, de pildă, vom participa într-un consorțiu care va lansa o universitate antreprenorială de nivel undergrad. Acolo cerințele sunt mai puțin stricte și ne-au permis un model radical de abordare, centrat pe studenți, pe autonomie și pe antreprenoriat. Acel model mi se pare mie mult mai potrivit pentru educație antreprenorială decât un MBA.

Din ce am observat, companiile preferă să investească în propriile programe de pregătire și nu prea mai plătesc pentru MBA-uri. Care sunt soluțiile în acest caz?

E complet anormal ca o companie să plătească MBA-ul cuiva, după părerea mea. Deși unele o fac. Realitatea e că un MBA deschide foarte tare orizonturile. Dacă persoana care îl urmează e o persoană luminată, în următorii ani după absolvire face o schimbare majoră de carieră. Dacă o companie își propune să promoveze pe cineva și ca atare îi plătește un MBA ca să pregătească persoana pentru promovare, atunci e o investiție excepțională. Dacă o companie are un om bun și îi dă un MBA ca să nu-l piardă, atunci e o investiție extrem de proastă. E foarte important, dacă plătești, să înțelegi ce vrei să obții.
Există o întreagă piață de training care caută să rezolve problemele de instruire ale companiilor și care tinde să devină din ce în ce mai vocațională. Chiar noi avem programe gândite specific pentru companii. Aș menționa aici Academia eMag, un program pentru managerii cu mare potențial ai companiei eMag, creat și gândit pentru ei și împreună cu ei, program prin care trec 20 de manageri anual.

Nici unul dintre ele nu se compară cu experiența unui MBA. Eu, unul, iubesc meseria de profesor de MBA tocmai pentru că îmi dă ocazia să particip la transformarea unor oameni tineri și valoroși.

Care sunt soluțiile pentru antreprenorii tineri care vor cursuri rapide menite să îi ajute la dezvoltarea afacerii, tineri cărora le lipsesc resursele financiare pentru un MBA?

Există mereu online-ul. Apoi pot veni, de pildă, la cursul nostru de Young Managers Academy. L-am lansat anul trecut, a avut feedback foarte bun, acum derulăm a doua serie. E un parcurs creionat după MBA, dar cu intensitate mult redusă și adaptată tinerilor la început de carieră. Și e mult mai ieftin. Educația e scumpă, nu are cum să fie ieftină, deși s-a creat, din păcate, așteptarea să fie. Dar să îți cumperi o experiență transformațională care te pune în cu totul alt loc din perspectiva formării tale ca individ și profesionist contra costului unei mașini de nivel mediu mi se pare o afacere extrem de bună.

Care sunt motivele pentru care tinerii români preferă să se școlească în afară?

O să observați că această preferință e marcantă pentru nivelul universitar. Pentru MBA e mai puțin pronunțată. Dacă vrei să lucrezi în afara României, atunci o diplomă de la o școală mare ajută. Dacă vrei să lucrezi aici, impactul ei e mult mai mic și nu foarte diferit de cel al unei diplome locale. Costurile sunt însă mult, mult mai mari.

Toate universitățile din România produc maculatură pe post de diplome. Excepțiile sunt rare și, de regulă, centrate în câteva profesii: litere, unele ramuri din inginerie, medicină. Ca atare, avem fie absolvenți de fabrici de maculatură, fie 3-4.000 de tineri care caută universități în afara României în fiecare an. Lor vrem să le oferim, din anul școlar 2016-2017, o alternativă solidă, prin Universitatea Antreprenorială la care lucrăm.