Romanii muncesc mult. Si ce daca?

Ce plictiseala! – mi-a spus un director din varful ierarhiei. Ce minunatie! – am gandit eu, in schimb! Sa-ti termini programul real odata cu cel oficial, sa ai timp de gradinarit, lecturi, plimbari, muzee si cafenele… In weekend sa fii in mijlocul familiei… Mi-au fost suficiente sase zile intr-o tara in care oamenii sunt foarte relaxati ca sa revin la serviciu cu o atitudine mult mai destinsa si cu o noua optica asupra lumii si a muncii. Mai detasata, mai matura? Nerealista! – mi-au spus colegii. La noi, asa ceva nu se poate. Lucrezi aici de atata vreme, chiar nu stii cum sta treaba? Acolo unde totul e asezat este normal, dar la noi mai sunt atatea lucruri de facut!".

Cum stam la capitolul “managementul vietii"

Am ramas la parerea mea: daca urmezi un model functional pe care ai avut sansa sa-l experimentezi, te poti organiza mai bine oriunde ai fi. Dar pentru a reusi trebuie sa te raportezi cu totul altfel la provocarile zilnice. Ceea ce nu e usor cand traiesti in valtoarea sistemului romanesc, in care lucrurile nu functioneaza, promisiunile nu se respecta, intalnirile se amana fara remuscari, partenerii de afaceri “se sucesc" tocmai cand sa–si puna semnatura pe contractul agreat. Un sistem in care de cate ori ai probleme cu calculatorul, IT-istul lipseste sau iti explica firescul problemelor, in loc sa le rezolve rapid. Cat despre a le anticipa, ce sa mai vorbim…

In Romania, se asteapta ca angajatii sa fie disponibili, energici, descurcareti. Ne place sa credem ca abilitatea de a rezolva problemele, chiar fara a dispune de resursele necesare, ne defineste ca popor. Paradoxal, aceasta extraordinara calitate devine principalul nostru dusman, pentru ca se aliaza cu filosofia lui “merge si asa".

Daca nu am porni de la premisa ca “merge si asa" si ca “ne descurcam noi, cumva", am fi dispusi sa alocam mai mult timp managementului vietii noastre pe toate planurile. Nu am mai fi nevoiti sa ne dedicam “jongleriilor" ca sa iesim din tot soiul de situatii incurcate. Daca managerii nostri ar proceda mai putin romaneste, atunci sarcinile, obiectivele si standardele organizatiilor noastre ar fi clare, corecte si realiste, iar angajatii nu si-ar mai pierde vremea incercand sa descifreze ambiguitatile conducerii, mimand implicarea sau incercand sa compenseze lipsa de competente printr-o sporita disponibilitate fizica la locul de munca. La o adica, daca nu stiu ce se asteapta de la mine si nici sefului nu ii este prea clar, e mai bine sa “stau pe-aproape" in cazul in care ii vine vreo idee.

Daca am avea la indemana suficiente modele de manageri care gandesc, previzioneaza, planifica, organizeaza, adica fac management “ca la carte", nu pe principiul “merge si-asa", am fi capabili sa folosim cele opt ore cu mai mult respect fata de munca si fata de noi insine. Ne-ar prinde bine sa avem, desigur, manageri echilibrati, fericiti in relatiile lor semnificative si care isi doresc sa fie mai eficienti la locul de munca pentru a fi mai prezenti in viata personala.

Ceva putred in… Romania

In Danemarca am fost si pentru afaceri, imbinand utilul cu placutul. Intr-adevar, a fost placut si util sa vad cum angajatii firmei de consultanta cu care colaborez zambesc si raspund prompt la intrebari, dar nu te invita sa iei loc daca intentia ta este doar de a socializa, sau chiar se scuza ca nu mai pot sta de vorba pentru ca au proiecte in lucru. Spatiile lor de lucru sunt estetice si ergonomice, birourile dispun de un dispozitiv de ridicare care permite utilizatorilor sa alterneze statul jos cu munca in picioare, pauza de masa se respecta de catre toata lumea. Iar proiectele sunt cunoscute din timp de catre toti cei implicati, sarcinile sunt defalcate si termenele stabilite logic, informatiile sunt bine structurate si accesibile.

In Romania, orgoliul national de a fi “descurcareti" ne ridica urmatoarele provocari: Cum sa-i spun sefului ca ceea ce-mi cere el nu se poate face in termenul stabilit, sau ca am nevoie de resurse suplimentare, de un consultant extern, de un soft specializat ori de o conexiune mai buna la internet?

Retinerea provine din faptul ca anticipez niste raspunsuri de genul: Atitudinea ta nu e conforma firmei noastre. Noi suntem proactivi si cu mentalitate de castigatori sau Daca resursele nu ar fi o problema, nu am mai avea nevoie de manageri sau Daca ai nevoie de un consultant care sa faca treaba in locul tau, eu de ce te mai platesc? sau Colegii tai s-au descurcat mereu in situatii similare. Invata de la ei, sau lasa-le locul.

In acest sistem, iti iei adio de la lecturi, prieteni si familie! Sau, daca ai putere de convingere si oameni care tin la tine, ii convoci sa te ajute la birou.

Cu o medie nationala de 54 de ore de munca pe saptamana, nu putem vorbi despre un echilibru intre viata profesionala si cea personala. Eu cred ca noi, romanii, am fi mult mai castigati daca am renunta la orgoliul de a fi descurcareti si am alege sa fim mai respectuosi fata de noi insine. Daca va hotarati sa rupeti cercul vicios, dati-mi de stire. Cred ca m-ar ajuta sa-mi iau si eu mai in serios abonamentul la sala de sport. Il platesc cam degeaba, de cateva luni…