Schimbă modul de gândire iraţional într-unul raţional şi nu vei fi niciodată stresat!
Dacă te preocupă subiectul, în curând vei observa că sunt numeroase studii și opinii, dar și că uneori acestea se contrazic. Lipsa de credibilitate a sursei este unul dintre motivele pentru care mulți oameni nu reușesc să aplice sfaturile de viață sănătoasă și fericită, deși acum există numeroase surse de informare ușor de accesat, crede Daniel David. „Există multe astfel de sfaturi fără validitate”, avertizează specialistul.
Celelalte motive (care stau în calea aplicării recomandărilor) enumerate de Daniel David sunt: lipsa unei nevoi crescute (oamenii se adresează specialistului când suferă, pentru a-şi reduce suferinţa, nu pentru a se dezvolta personal sau pentru a preveni o tulburare viitoare); lipsa formulării acestor sfaturi într-o manieră proceduralizată (cum să fac), nu formulate declarativ (ce ştiu), precum şi lipsa şi presiunea timpului.
Psihoterapia nu este nici ea văzută, de cele mai multe ori, de către români ca o cale pentru obținerea unei vieți împlinite, ci mai degrabă ca un instrument pentru tratarea tulburărilor clinice şi subclinice, psihologice sau somatice (dacă acestea implică în cauzalitatea lor mecanisme psihologice). Pe lângă acest scop, psihoterapia are însă și rolurile de optimizare şi dezvoltare personală, precum și de promovare a sănătăţii şi de prevenţie a tulburărilor. „Psihoterapia poate contribui la o viaţă împlinită, dar nu cred că românii o văd în acest sens”, afirmă profesorul universitar.
Dar ce înseamnă, până la urmă, fericirea sau bunăstarea psihologică?
Vă gândiți, poate, la familie și la prieteni care să vă înțeleagă și cu care să împărtășiți valori comune și timp liber, la un loc de muncă și o carieră care să vă asigure un scop superior, prestigiu social și resurse financiare, la implicarea în comunitate și ajutarea celorlalți? Iată cum definește un om de știință această stare dezirabilă. „Bunăstarea psihologică se exprimă mai ales prin emoţionalitate funcţională şi prin comportamente adaptative. Emoţiile şi comportamentele noastre nu sunt determinate de evenimentele de viaţă – aşa cum credem adesea la nivelul simţului comun –, ci de modul în care noi interpretăm aceste evenimente. Dacă le interpretăm iraţional (ex, rigid/absolutist, catastrofic, prin evaluări globale/lipsă de acceptare şi intoleranţă), atunci vom experienţia emoţii disfuncţionale (ex., de tip depresiv, anxios, furie, vinovăţie etc.) şi comportamente dezadaptative (evitarea unor situaţii, retragere socială). Dacă le interpretăm raţional (flexibil/preferenţial/prin acceptare, noncatastrofic, tolerant şi prin acceptare necondiţionată a propriei persoane/altora/vieţii), atunci vom experienţia emoţii funcţionale, pozitive. De exemplu: satisfacţie, bucurie, etc. Sau dimpotrivă, emoții negative. De exemplu: tristeţe, dar nu depresie; îngrijorare, dar nu anxietate; nemulţumire, dar nu furie; păreri de rău, regrete, dar nu sentimente patologice de vinovăţie, şi comportamente adaptative –activare socială”, explică Daniel David. Emoţiile funcţionale şi comportamentele adaptative generează autonomia individului şi sunt asociate cu o calitate crescută a vieţii şi cu o funcţionare socială adecvată, altfel spus – cu bunăstare psihologică. Românii mai au însă de lucrat mai ales la dezvoltarea autonomiei consideră psihologul. „Într-o societate cu profil încă «colectivist», autonomia nu este un factor bine dezvoltat”.
Cum ajungem la bunăstare psihologică?
„Gândirea raţională este Calea Regală spre bunăstarea psihologică. Aşadar, nu ceea ce ni se întâmplă influenţează bunăstarea psihologică, ci modul în care noi gândim despre ceea ce ni se întâmplă. Dacă gândim rațional – flexibil, noncatastrofic, tolerant şi prin acceptare necondiţionată, atunci, indiferent dacă evenimentele din viaţa noastră sunt pozitive sau negative, noi vom experienţia bunăstarea psihologică”. Fără motivare și asumarea responsabilității e greu însă să obții bunăstarea psihologică. Trebuie, de asemenea, să-ți depășești comoditatea, și ea o piedică în calea unei vieți împlinite. „După psihologul american Martin Seligman, viaţa împlinită înseamnă: să faci ce îţi place (pleasant life); să fii implicat în lucruri care îţi valorizează punctele tari (good life) şi tot ceea ce faci să se subsumeze valorilor pe care le ai (meaningful life). Toate implică motivare şi asumarea responsabilităţii şi evitarea comodităţii”, precizează Daniel David.
Ce te faci însă când întâlnești mereu obstacole în calea fericirii tale? Când ai în jur oameni cu o viziune negativă asupra vieții sau când la tot pasul, în trafic, dai de agresivitate? Ca să nu vorbim despre situații și mai grave… „Mediul este fundamental. Aglomeraţia poate fi un stresor. Dar pe de altă parte, un mare oraş are potenţialul unor reţele sociale puternice, ceea ce reprezintă un antidot la stres. Oricum, să ne amintim ceea ce am spus anterior: evenimentele în sine nu sunt stresante, ci modul nostru de gândire le face aşa; schimbă modul iraţional de gândire în unul raţional şi nu vei fi niciodată stresat!”
Succesul și echilibrul viață–muncă
Ce vă vine în minte când vă gândiți la fericire? Zâmbetul copilului sau al iubitului, marea într-o dimineață de vară, o petrecere alături de prieteni sau momentul când vi s-au recunoscut meritele profesionale sau ați realizat ce v-ați propus? L-am întrebat pe Daniel David ce înseamnă succesul, în acest context al bunăstării, și ce rol au așteptările sociale în obiectivele pe care ni le propunem? „Succesul personal înseamnă să-ți atingi scopurile personale. Succesul social apare atunci când scopurile personale corespund şi unor modele cultural-ideale din societate. Cele două pot merge împreună, dar şi separat. Uneori succesul personal nu se exprimă şi într-unul social. Invers, un succes social nu este experienţiat ca unul personal. De exemplu, ai atins nişte scopuri pe care ai fost forţat să ţi le asumi, pe care nu le vezi ca opţiuni proprii.” În condițiile în care munca îți ocupă cel puțin o treime din timpul unei zile și cu siguranță mai mult de-atât din gânduri, cum ajungi la acel mult căutat și lăudat echilibru muncă–viață? O astfel de întrebare ar trebui să te pună pe gânduri și să te facă să-ți reevaluezi alegerile profesionale, sugerează Daniel David. „Echilibrul este definit de fiecare persoană în parte. Îmi amintesc o vorbă care spune, aproximativ, că, dacă îţi place mult munca şi ceea ce faci, vei simţi că viaţa este o vacanţă constantă. Dacă munca nu-ţi produce bunăstare psihologică, atunci vei deveni preocupat de «echilibrul viaţă–muncă»”.
Prof. Aaron T. Beck univ. dr. Daniel DAVID, este Directorul Departamentului de Psihologie Clinică şi Psihoterapie la Universitatea Babeş-Bolyai și Profesor univ. dr. asociat la Mount Sinai School of Medicine, New-York, SUA.
A fondat Clinica Universitară de Psihologie Babeş-Bolyai – PsyTech (Clinica PsyTech), după modelul clinicilor de la universităţile de profil din SUA (ex., Harvard University) şi de la Albert Ellis Institute.
A introdus prin mecanisme instituţionale psihoterapiile cognitiv-comportamentale în România, incluzând tehnologiile virtuale, robotica/roboterapia şi consilierea genetică, după studii cu fondatorii acestor terapii: Dr. Albert Ellis (SUA) şi Dr. Aaron T. Beck (SUA).
Surse: clinicadepsihologie.ro, http://clinicalpsychology.psiedu.ubbcluj.ro/
România, locul 71 între țările cu cei mai fericiți oameni
Într-un clasament din 2016 al țărilor cu cei mai fericiți locuitori, România ocupă locul al 71-lea dintr-un total de 156 de state. Topul este condus de Danemarca, Elveția și Islanda, urmate de Norvegia, Finlanda, Canada, Olanda, Noua Zeelandă, Australia și Suedia. Ierarhizarea a fost realizată de Universitatea Columbia, ținând cont de PIB-ul pe locuitor, susținerea socială, speranța de viață, libertatea de a face alegeri de viață, generozitatea, percepția asupra corupției. România a primit scoruri relativ mici la generozitate și libertatea de a face alegeri în viață. „Țara noastră se află pe listă după Moldova (55), Rusia (56), Polonia (57), Slovenia (63), dar înaintea Estoniei (72), Croației (74), Turciei (78), Chinei (83), Ungariei (91) sau Portugaliei (94).
Profilul psihologic al românilor
Psihologia poporului român. Profilul psihologic al românilor într-o monografie cognitiv-experimentală (D. David, Ed. Polirom, 2015).
– „Potenţialul ridicat pentru inteligenţa cognitivă/emoţională, creativitate şi învăţare nu este valorificat. Structura de personalitate, adesea defensivă, susţine uneori prea multe aspecte negative (ex., cinism/scepticism/mizantropieetc.).”
„Avem o mare nevoie de a ne dovedi valoarea (potenţialul), ceea ce ne face competitivi în muncă; (…) în măsura în care condiţiile socioculturale sunt prielnice, competitivitatea se traduce şi în performanţă.”
„Munca (modalitate de afirmare socială), familia (contextul siguranţei) şi religiozitatea (care ne dă sens şi semnificaţie în viaţă) sunt cele trei reperele majore care definesc viaţa românilor. Acestea sunt constrânse de o trăsătură cardinală a românilor, şi anume neîncrederea în oameni.”
„Sub aspect psihocultural românii caută puterea socială, dar în mod ipocrit, conform unei culturi colectiviste în care nu dă bine să arăţi că vrei să ieşi din rând, îşi ascund această dorinţă sub masca modestiei şi sacrificiului pentru alţii.”
„Utilizarea puterii se face într-o paradigmă feminină, caracterizată prin discuţii şi căutarea consensului. Dar, din cauză că cinismul social şi scepticismul sunt ridicate, adesea aceste discuţii spre consens sunt grevate de certuri/neînţelegeri, nu se ajunge la planuri concrete, iar leadershipului adesea i se refuză respectul cuvenit..
„Cultura românilor promovează heterodeterminarea (influenţa tradiţiei/religiei), în dauna autodeterminări (autonomie în decizie) şi a pragmatismului (interesul personal), în dauna spiritului civic.”
„Românii au scoruri ridicate la realizare (a arăta că sunt competenţi), putere (a obţine statut social) şi conformism (la normele existente).”
„Mediul sociocultural din ţară nu ne permite exprimarea şi valorificarea potenţialului pe care îl avem în profilul psihologic de suprafaţă; adesea românii trebuie să meargă în ţări aşezate ca să exceleze şi să-şi poată realiza potenţialul bun pe care îl au.”
Sursă: danieldavidubb.wordpress.com
Acest articol a apărut în numărul 229 din iulie-august al Revistei CARIERE.