Șeful toxic. Cum să gestionezi relația cu el

Orice șef este om. Un om ca și noi, cu nevoi, dorințe, frustrări, obiective. Și el poate fi obosit, stresat, supărat, și el are termene de execuție, proceduri de urmarit, cote de vânzări sau producție de atins, și el are nevoie de aprecieri, atenție, respect.

Înainte de a cere, să vedem ce oferim noi ca angajați. Ideea e să punem lupa pe limitele noastre înainte de a avea așteptări de la ceilalți.

„Descoperirea propriilor limite ne poate ajuta să ne păstrăm calitatea vieții și la serviciu. Cât și ce pot accepta din partea șefului ca volum de muncă și stil de comunicare contribuie la crearea unei stime de sine, la o imagine bună pe care o am despre și cu mine, la locul de muncă. Celebra asertivitate, capacitatea de a spune NU sau de a ne cere unele drepturi ne poate fi utilă și aici. Știu, e nevoie de curaj însă dacă nu facem asta, putem cădea în prăpastia dezamăgirii și frustrărilor."

„Asumarea profesională, îndeplinirea sarcinilor cât de bine pot, deschiderea către învățare și evoluție pot fi de asemenea cheile unei bune relaționări cu superiorii”, mărturisește Lucian Negoiță.

„De-a lungul anilor mi-au solicitat ședințe de terapie mai mulți oameni, majoritatea femei, având ca obiective de lucru gestionarea unor emoții negative, cum ar fi anxietatea și atacurile de panică datorită unei relaționări dificile, cauzatoare de distres, în relaționarea cu superiorii lor. Ca soluții am identificat și folosit tehnici de comunicare potrivite celui în cauză precum și exersarea unor microtehnici mentale în situțiile respective, soldate cu regăsirea echilibrului interior."

Uneori, ne poate fi util să observăm, să facem o evaluare, să scanăm acele comportamente considerate toxice, în orice relație, fie ea și cu un șef.

Printre aceste semne regăsim:

– abuzuri emoționale de genul folosirii frecvente a ironiilor, etichetărilor și a judecăților de valoare, a amenințărilor.
– încărcarea excesivă cu sarcini de lucru și termene scurte de finalizare.
– tonul ridicat folosit, gen țipete și urlete.
– folosirea unor pedepse nejustificate gen refuzul unor creșteri salariale cuvenite, acordarea de concedii ș.a.m.d.
– agresivitatea fizică poate fi și ea uneori prezentă.

Fostul coleg = noul șef. Ce ar trebui să știm

Este adevărat că uneori funcția schimbă omul, însă în opinia psihologului Lucian Negoiță, trebuie să avem în vedere și noile responsabilități ale fostului coleg, actual șef, presiunea mărită pe care o poate avea odată cu noua funcție. Să nu ne așteptăm ca fostul coleg să fie exact la fel în relaționarea cu noi într-o ședință sau când ne deleagă sarcini. „Să acceptăm emoțional și unele schimbări de atitudine, înțelegând motivele pentru care noul șef fost coleg nu se mai trage cu noi de șireturi, nu mai iese cu noi la o țigare sau bere”.

Românul „suferă” de sindromul șefiei. Cum tratăm relația cu un șef „bossy”?

Lucian Negoiță (foto): Există o zicere tristă dar adevărată din păcate, conform căreia un sclav nu își dorește să fie liber ci să fie șeful unui alt sclav! Din păcate, și la nivelul societății noastre putem găsi asemenea atitudini, observând sau aducându-ne aminte cum în armată foștii pufani deveniți ciclul doi începeau să-i chinuie la rândul lor pe proaspeții răcani, sau elevii din ciclul primar avansând la gimnaziu devin brusc micii tirani pentru colegii mai mici. Totuși, nu cred că trebuie să generalizăm, sunt și șefi români cu bun simț și corecți, după cum întâlnim și destui șefi expați cu apucături de dictator!

Revenind la întrebare, ne este util să ne putem păstra calmul când șeful începe show-ul… Știu că nu este ușor mai ales dacă în copilărie am avut un bunic sau părinte cu atitudini asemănătoare, șeful apăsând pe aceleași răni…

Noi, oamenii, avem și capacitatea mentală de a schimba perspectivele și în funcție de ceea ce gândim despre șeful nostru. Îmi aduc aminte de empatia și răbdarea cu care îl privea Marinuș Moraru pe Toma Caragiu, șeful său, în celebrul film „Operațiunea Monstrul".

Ce ar trebui să facem când avem un șef care ne seacă de energie, demotivează și care dezbină echipa?

Lucian Negoiță: Să ne pregătim de o luptă… mentală, după ce am conștientizat stilul de management practicat de un astfel de șef. Și, fiind vorba despre o luptă, este bine să folosim acele tactici care ne pot ajuta să rămânem calmi și eficienți, fără a ne lăsa agățați emoțional prea mult. În istoria noastră de viață putem căuta exemple și resurse, aducându-ne aminte cum am relaționat cu un părinte dificil sau un profesor dizzy, ce ne-a ajutat atunci…

Ca adulți, putem învăța noi tehnici cognitive și comportamentale prin care ne putem schimba gândurile negative în unele funcționale, stările emoționale negative în unele pozitive. Există multe cărți, există youtube, există google, importantă este deschiderea către acest proces de dezvoltare personală, de maturizare emoțională până la urmă.

Fiind animale sociale putem apela și la suportul social, cerând ajutor, poate idei unor buni prieteni sau colegi mai experimentați în astfel de relaționări.

Dezvoltarea abilităților de comunicare emoțională și a tehnicilor de ascultare activă cred că sunt prioritare dacă ne dorim să fim eficienți în relațiile noastre de la muncă. Din păcate nu cunosc ca în România să se pună accent pe așa ceva, prioritatea reprezentând-o în continuare celebrele cursuri de vânzări folosind tehnici NLP (Programare neuro-lingvistică).

Cum am putea să îi sugerăm unui șef „care le știe pe toate” că nu are dreptate și că soluția noastră este mai bună?

Lucian Negoiță: Poate fi un drum lung, însă sunt șanse… Există tehnici de influențare, dacă dorim să învățăm mai multe, unele folosite și în hipnoză sau în lucrul cu copiii mici! Crearea iluziei că soluția noastră este de fapt ideea șefului, prin prezentarea mai multor alternative, găsirea momentului potrivit și a unui context bun de discuții, picurarea sau însămânțarea treptată a acestor idei necesită timp, este un proces în sine, însă dacă acesta ne este obiectivul, ne putem apuca de treabă.

Este demisia o soluție în cazul unei relații nefaste cu șeful sau șefii?

Lucian Negoiță: Uneori da. Cred că este benefic pentru sănătatea noastră fizică și emoțională să avem inteligența de a spune stop când observăm că s-au acumulat multe frustrări și că nu ne mai simțim bine la locul de muncă. Desigur, asta după ce am încercat tot ce ține de noi pentru a îmbunătăți relaționarea cu un șef toxic. Altfel, putem duce cu noi și metehnele noastre de relaționare și riscăm să o luăm de la capăt.
Iar când considerăm că a ajuns cuțitul la os, după o analiză a costurilor și a beneficiilor, a implicațiilor pe care le-ar aduce asupra familiei schimbarea job-ului, pe termen scurt și mediu, după consultări cu partenerul de viață și căutarea alternativelor de lucru, putem spune „Pa".