Singurul lucru care nu te dezamăgește niciodată este meseria

Expresivitatea și profesionalismul lui Rareș l-au purtat încă din primele reprezentații de după absolvirea Facultății către o nominalizare pentru premiile UNITER, pentru „debut”. Așa că am încercat să aflăm de la tânărul actor care este povestea din spatele succesului său și, până la urmă, ce înseamnă să fii pe scenă.

De ce actorie? Care este synopsisul carierei tale profesionale?

Ideea de a urma această cale se datorează unei colege din orașul natal, Cisnădie, Sibiu. Ea m-a îndemnat să dau la teatru. Facultatea am terminat-o sub îndrumarea lui Miklos Bacs, la Cluj, unul dintre cei mai buni profesori de actorie din România. Ulterior, Masterul l-am terminat în București, sub îndrumarea profesorului Gelu Colceag. De acolo lucrurile au început să se aranjeze și am început să culeg roadele muncii și mai ales ale norocului. Cel din urmă este foarte important în meseria mea.

De ce?

Nu știu de ce ține norocul. E o chestie atât fizică cât și metafizică. Este vorba despre ceva care nu are legătură cu noi aici pe Pământ. Cu toate că uneori ți-l faci cu mâna ta, dar de multe ori nu depinde de tine. Lucrurile se întâmplă pentru că trebuie să se întâmple.Ce ți se întâmplă pe moment, ca de exemplu AICI și ACUM te poate îndemna să deschizi ochii și să îți analizezi perspectivele de viitor.

Anul acesta ai jucat în…

Am avut o premieră de curînd la Teatrul Act. Se numește „Trei”. Sunt onorat să joc acest spectacol alături de unii dintre cei mai mari actori ai României, domnul Costică Drăgănescu și Gavril Pătru, cel care a regizat acest spectacol. Acolo, pe scenă, este o întâlnire între 3 generații.
Un alt spectacol în care am jucat este „Livada de Vișini”, la Teatrul Foarte Mic, în regia profesorului Gelu Colceag.

A început în cadrul UNATC, parcă…

Da, și de 3 ani avem sala Teatrului Foarte Mic plină la fiecare repezentație. Aș mai preciza spectacolul „CocKoși”, pentru care am câștigat și premiul pentru cel mai bun actor la Fringe Festival, un maraton de teatru independent și aș încheia cu „Împăratul Neîmpărat”, în care sunt Făt Frumos (râde), la Teatrul Nottara.

Cea mai mare provocare pe care ai avut-o în evoluția profesională de până acum?

Meseria asta este foarte dură! Probabil că și altele dar … să faci actorie este o lecție de viață, pentru că te cunoști pe tine în cel mai mic detaliu și forezi în universul tău interior ca să afli lucruri despre tine, ajungând chiar și la copilărie, moment în care poți să îți vindeci viața prin acest fapt sau dimpotrivă. Este o binecuvântare să fii actor.

Pe de altă parte, poți să te manifești, exteriorizezi, să faci niște lucruri pe care alții nu le pot face. În momentul în care ești pe scenă Universul tău se echilibrează, se pune cap la cap puzzle-ul.
Sunt multe hopuri. De la primele, în facultate, dacă vrei să faci această meserie. Apoi, când începi să îți pui întrebări referitoare la câștigurile financiare sau doar „te unge la suflet” …

Te motivează financiar?

Știi vorba aia: „Cum îți așterni, așa dormi” … Pe de altă parte, se spune că singurul lucru care nu te dezamăgește niciodată este meseria.

Decepții?

O grămadă! E greu să îți menții inocența și să nu intri în lucruri periculoase. Să ajungi în discuții neprietenoase și care nu au legătură cu tine. Meseria aceasta se face cu respect, coloană vertebrală și demnitate. Trebuie să știi cine ești ca să ajungi ce îți dorești Eu îmi doresc să ajung artist de talie internațională (râde).

Ai schimba ceva din trecutul tău profesional?

Nimic! Absolut nimic. Așa cum mi s-au întâmplat lucrurile trebuiau să se întâmple. Fiecare lucru pozitiv sau negative petrecut m-a făcut să perseverez și să merg mai departe.

Ce te motivează să perseverezi?

Faptul că de fiecare dată când repeți la un spectacol și ai un rol, găsești o altă parte din tine. La un moment dat te întrebi dacă tot ceea ce ai în tine o au și cei din jur. Adevărul este că purtăm 7 generații din spatele nostru. Am constatat pe propria piele că este adevărat.

Câte ore aloci actoriei pe zi?

Foarte multe. Această meserie necesită rigoare. Poți merge de exemplu pe stradă și să îți pui întrebări. Să repeți cu tine. Să îți imaginezi situații. Lucrezi încontinuu.

Ai găsit echilibrul dintre viața profesională și cea personală?

Cu toate că nu am decât 26 de ani, pot spune că mi-a fost greu. De multe ori nu știu care este una și care cealaltă. Ajungi însă, după o perioadă și după ce ți se întâmplă niște lucruri să le separi. Chiar dacă să faci actorie e fulminant și are legătură cu viața … nu mai e la modă. Mulți încep să facă asta crezând că e la modă. Nu este așa. E o meserie ca oricare alta, pe care poți să o faci sau nu.

Ai o rețetă a succesului?

Da. Meditație spirituală.

Cum vine asta?

Păi … sunt momente în viață când trebuie să meditezi asupra ta. Să te întrebi zilnic: Cine ești? Sunt convins că fiecare dintre noi are un scop pe care trebuie să îl găsească. Prin simpla noastră prezență modificăm ceva în lumea asta și că … nimic nu este întâmplător.

Formula despre care m-ai întrebat este însă mai complexă: cuprinde, pe lângă meditație, decență, coloană vertebrală și multă muncă. Și vacanță! Contează ca din când în când să te rupi de lume, chiar și pentru o zi.

Motive pentru care le-ai recomanda și altora să urmeze o carieră în actorie?

Nu pot să îi spui unui tânăr că este o meserie grea, să nu o facă. Depinde doar de mentalitatea lor, de crezul pe care îl au, de forța pe care o au să calce peste obstacolele întâlnite, de dorință. E o meserie frumoasă, o lecție de viață. De curând, pe lângă activitatea din spectacole, colaborez și cu o școală privată unde sunt formator de artă. Am două grupe de copii cu care mă distrez, muncesc și observ că actoria deschide portițe. Spirituale și concrete, logice.

Calități de nelipsit din „fișa postului”?

Memoria, demnitatea, decența, respectul, coloana vertebrală și simțul realității. Să trăiești în prezent.

Mai ai ceva de transmis pentru cititori?

Viața e frumoasă!