SUA AU PIERDUT MONOPOLUL ASUPRA MANAGEMENTULUI
Stuart Crainer si Des Dearlove sunt analisti si consultanti de management, autorii a 15 carti care au fost traduse in peste 20 de limbi. Sunt asociati la Management Innovation Lab din cadrul Scolii de Afaceri din Londra, co-fondat de profesorul Gary Hamel. Ei au fost prezenti la Bucuresti in luna mai cu prilejul lansarii celui mai recent volum al lor, 40 Business Minds, aparut la editura Publica.
Cei mai impresionanti ganditori…
Dintre toti mentorii in management pe care i-a intalnit, Des Dearlove spune ca Sumantra Ghosal, specialistul in marketing strategic international, a fost cel care i-a lasat o impresie puternica si ca il considera un mare ganditor; Howard Gardner, autorul teoriei inteligentelor multiple, e foarte bun si le-a oferit idei interesante si de asemenea, C.K. Prahalad, care se afla pe locul I in "Thinkers 50", clasamentul global al mentorilor de afaceri. Lui Stuart Crainer i-a placut intotdeauna Tom Peters, autorul best-sellerului "In Search of Excellence", care este inca foarte energic si – lucru foarte important – intotdeauna pune intrebari dificile oamenilor. "Este bine sa iti pui intrebari, chiar si atunci cand ai trecut de 60 de ani… Si e bine sa fii nelinistit. Pentru ca oamenii care te impresioneaza sunt oamenii curiosi, care pun intrebari", spune Stuart. "Curiozitatea intelectuala", crede Dearlove, "este o calitate importanta a ganditorilor in business si e interesant de stiut ca nu toti sunt atat de curiosi pe cat te-ai astepta. Unii dintre ei sunt foarte multumiti cu viziunea lor asupra lumii si nu doresc sa o schimbe cu nimic". Sumantra Ghosal si C.K. Prahalad sunt diferiti, poate si pentru ca sunt de origine indiana si se uita la lume prin alti ochi decat o fac cei cu o viziune americana asupra businessului.
Crainer crede ca mesajul reprezentantilor noului val de gandire in business (Jonas Ridderstrale, Don Tapscott, Patricia Seybold) nu difera cu mult fata de mesajul reprezentantilor vechii scoli (Peter Drucker, Tom Peters, Peter Senge). Ceea ce s-a schimbat in mesajul noilor business guru, e ca abordarea lor a devenit cu adevarat globala. Intr-un domeniu pana de curand dominat de modelul american – modelele lui Tom Peters si ale lui Michael Porter sunt americane, viziunea lor e americana -, scandinavii Ridderstrale si Nordstr"om ofera exemple adunate din intreaga lume. Noutatea este ca unii dintre cei mai influenti guru ai momentului sunt jurnalisti, ceea ce poate fi considerat un progres. Thomas A. Stewart, editorul sef de la Harvard Business Review, sau Daniel Goleman care scria pentru New York Times sau Malcolm Gladwell, redactor la The New Yorker, sunt doar cateva exemple. Stuart Crainer afirma ca lucrul la care se pricep foarte bine jurnalistii este sa selecteze crampeie din multitudinea de informatii disponibile si sa lea da un sens. "De altfel asta fac si liderii de gandire: preiau bunele practici si ideile din intreaga lume si le prezinta pe intelesul tuturor, intr-un mod inedit si interesant". Asa incat, se poate spune despre ganditori si alti guru ai momentului ca au o abordare jurnalistica si o perspectiva globala.
Cele mai apreciate idei…
Inteligenta emotionala este unul dintre cele mai importante concepte ale sfarsitului de secol 20 si inceputului de secol 21, spune Des Dearlove.
Ideea potrivit careia, companiile concureaza mai degraba prin capitalul intelectual decat prin capitalul financiar sau fizic este o alta idee pretioasa, completeaza Crainer. Daca in secolul trecut accentul cadea pe cum sa producem lucrurile mai bine, acum accentul este pus pe servicii, pe cum sa ne folosim de call centers sau de tehnologie pentru a oferi servicii mai bune.
In secolul 20, managementul stiintific insemna dirijarea oamenilor pentru a face lucruri, acum misiunea managerilor si a liderilor este de oferi oamenilor o semnificatie pentru ca nimeni nu mai accepta sa fie dirijat, nu li se mai poate cere oamenilor sa faca lucruri cu aceeasi usurinta. Asa ca oamenilor trebuie sa li se ofere un sens.
Managementul, de la strategie la oameni…Daca inainte, orientarea era pe strategie, structura si sisteme – acum ea se muta pe scop, oameni si procese. Aceasta nu inseamna neaparat ca vechea orientare nu va mai fi urmata de tinerele companii si organizatii romanesti, dar nici ca ele ar fi obligate in vreun fel sa o urmeze. "Se poate sari peste respectiva etapa", declara Dearlove. Aceea era gandirea corespunzatoare secolului 20, aceasta este gandirea secolului 21. Acum se pune problema de a oferi un sens oamenilor, de a implementa procese, de a acorda atentie nevoilor oamenilor in detrimentul unor elemente ca strategie, structura si sisteme, de natura sa controleze oamenii. "Daca te uiti la companiile din India si probabil ca, in curand, si la cele din China, vei vedea ca exista noi modele de organizare a companiei. Statele Unite si Occidentul nu mai detin monopul asupra managementului organizatiei!" Asa ca Des Dearlove e aproape sigur ca vor aparea si ganditori de business romani, cum trebuie sa existe in fiecare tara. Nu e cazul sa ne simtim tributari trecutului si sa facem lucrurile in modul traditional, spune el.
In cea mai recenta carte a sa, "Five Minds for the Future" aparuta anul trecut la Harvard Business School Press, Howard Gardner a introdus conceptul celor cinci tipuri de gandire, pe care le considera extrem de importante pentru viitor. Totusi organizatiile traditionale, asa cum le cunoastem, si sistemele noastre educationale nu sunt centrate pe a produce oameni care sa gandeasca in felul preconizat de el. Gardner scrie ca mintea sintetizatoare este trasatura-cheie a bunilor manageri si subliniaza importanta ei in epoca Internetului. "Noi stim ca exista deja multa informatie disponibila, prea multa chiar. Ceea ce se va cere in viitor de la noi este tocmai abilitatea de a prelua cantitati mari de informatii si date si de a le sintetiza in informatie noua, de a crea ceva cu totul nou din datele pe care le avem la dispozitie", spune Dearlove. Aceasta nu era o calitate care sa li se fi cerut oamenilor in trecut, din simplul motiv ca informatia era limitata, deci si nevoia de a o sintetiza era mai mica. "Intr-o economie globala, importanta acestei capacitati va creste, doar ca noi nu suntem antrenati pentru ea. Cei care se descurca in momentul de fata, cei care conduc marile corporatii de succes, au o gandire sintetica innascuta si daca acum conceptul celor cinci tipuri de gandire suna strict filozofic, in spatele lui se vor dezvalui aplicatiile sale practice". Oamenii capabili sa conduca organizatiile viitorului vor avea nevoie de abilitati noi si de noi moduri de a gandi.
Criza de lideri…
Pentru ca exista o nevoie uriasa de educatie de management in intreaga lume, metodele de predare din scolile de business incep sa se apropie de realitate. Timp de 100 de ani scolile de afaceri s-au bazat pe modelul american de unde isi luau cele mai bune practici, iar acum incep treptat sa se schimbe, devenind mai globale in privinta materiei de predare, mai flexibile in oferta, ca sa poata patrunde pe noua piata. Cu toate acestea, Crainer considera ca scolile de afaceri mai au un drum lung de parcurs.
"In mod traditional, scolile de business au facut ceea ce s-au priceput ele cel mai bine sa faca. Au scos manageri pe banda rulanta: 100.000 de absolventi de MBA american in fiecare an. Problema e ca acum organizatiile vor lideri si este mult mai greu sa produci lideri in masa. Scolile de business si-au dat seama ca trebuie sa se implice in acest proces, doar ca nu mai pot, pur si simplu, sa umple capetele cu informatie, asa cum se intampla la masterul de administrare a afacerii. Mai mult decat sa ii invete lucruri, scolile de afaceri trebuie sa ii faca pe oameni sa isi gaseasca acele calitati de leadership care sa ii ajute sa se dezvolte singuri, ceea ce e ceva cu totul diferit", spune Dearlove.
In organizatii este o criza mare de lideri asa ca marea provocare cu care se confrunta top managementul actual este aceeasi: sa dezvolte lideri pentru viitor. Pericolele care ii pandesc pe liderii din organizatiile mari sunt izolarea si ambiguitatea in ceea ce priveste rolul lor. Crainer si Dearlove au discutat cu multi CEO si problema cea mai mare a acestora e ca nimeni nu vrea sa vorbeasca cu ei. "Sigur, de vorbit, ei vorbesc tot timpul, dar nu au parte de o conversatie autentica. Asa ca s-a ajuns la executive coaching, doar ca sa aiba cu cine vorbi, precizeaza Crainer. Ambiguitatea se refera la activitatea sefilor de companii. Oricine intr-o organizatie are o fisa a postului, dar pe masura ce promovezi, fisa postului devine tot mai vaga. "Cand ajungi CEO, fisa postului dispare. Asa ca ei trebuie sa stabileasca ce face conducatorul organizatiei".
Leadershipul este universal…
Crainer si Dearlove sunt incredintati ca daca am face un sondaj la intamplare si i-am intreba pe oamenii de pe strada ce este leadershipul, raspunsurile pe care le-am primi la Bucuresti n-ar diferi radical de raspunsurile pe care le-am primi la Londra. Chiar daca unele tari fac lucrurile intr-un mod propriu, fundamental ele sunt aceleasi peste tot. Le-a confirmat-o experienta dobandita la Fujitsu, compania japoneza cu care au lucrat. Chiar daca japonezii faceau lucrurile diferit – era nevoie de consens, trebuia sa ai grija ce spui – problematica era aceeasi, legata de nevoia de comunicare si de a duce lucrurile la bun sfarsit. Pana la urma, nu trebuie decat sa dovedesti respect si sa te adaptezi la context. E adevarat ca ascensiunea Chinei si a Indiei aduc noutati in leadership. In China, accentul se pune mult pe armonie, in India pe modestie. Acestea sunt valori foarte diferite de valorile occidentale, dar daca vrem sa facem afaceri cu aceste tari va trebui sa dovedim respect fata de ele.