Uită-te cu ochi noi la colegii tăi vechi

În oricare caz, pune-ţi următoarele întrebări în legătură cu acea persoană cu care nu te înțelegi:
 Îl vezi aşa cum este el cu adevărat azi sau îl percepi pe baza amintirilor pe care le ai despre el, aşa cum era săptămâna trecută sau luna trecută, sau chiar anul trecut?
 Când ai o conversaţie cu el, singurul scop pe care-l urmăreşti este să-l faci să se răzgândească? Sau urmăreşti, de asemenea, să îţi schimbi şi tu punctul de vedere ?
 Când îi vezi numele în Inbox-ul tău, ai deja în minte o „poveste” despre el, chiar înainte de a deschide e-mailul pe care ţi l-a trimis?

Aceste chestiuni ne duc în „inima” (şi mintea) conştienţei atente şi concentrate pe momentul prezent (mindfulness). Chiar dacă ştim din studii că ceea ce numim mindfulness – atenţia concentrată pe momentul prezent – este benefic, ceea ce pare să lipsească este modul în care putem fi conştienţi la serviciu, fără să medităm sau să practicăm „salutul soarelui*” în birou. (*tehnică yoga de energizare a corpului prin care îţi întinzi şi îţi întăreşti toate grupurile de muşchi principale, alternând întinderea corpului şi a mâinilor spre cer cu postúri în care îţi apleci şi îţi îndoieşti corpului spre pământ, ca într-o prosternare, exprimându-ţi astfel reverenţa faţă de soare, în aşa-numitul salut al soarelui: Surya Namaskar, n.tr.).

Dar înţelegerea stării în care suntem conştienţi de tot ceea ce se întâmplă în prezent – respectiv a modului în care mindfulness operează cu adevărat în contextul activităţilor zilnice de la serviciu – este esenţială pentru a avea nişte relaţii de lucru bune; şi este vorba despre relaţii care ne permit atât nouă, cât şi colegilor noştri să creştem şi să ne schimbăm odată cu trecerea timpului.

Lăsând deoparte jargonul, starea de conştienţă înseamnă să observi ceea ce se întâmplă în momentul prezent, fără vreo judecată (şi având doar o atitudine de recunoaştere şi acceptare, n.tr.). Acest gen de observare poate lua una din două forme: fie „căutarea noutăţii” – prin care încercăm să remarcăm lucruri noi sau diferite în momentul prezent –, fie „concentrarea”, în care căutăm să ne concentrăm intens şi „punctual” pe momentul prezent. Opusul conştienţei este ceea ce numim (pregăteşte-te pentru ceea ce ar putea să fie, pentru tine, cuvântul săptămânii) „obişnuinţă”. Obişnuinţa înseamnă, pur şi simplu, că operăm într-un mod profund uzual, ca şi cum am fi pe pilot automat, atunci când gândim şi acţionăm. Conştienţa este, drept urmare, actul prin care observăm într-un mod non-uzual şi lipsit de judecare.

Îmbunătăţirea modului în care observăm ceea ce se întâmplă duce la o stare de conştienţă superioară – stare care, la rândul ei, duce la nişte opţiuni, decizii şi acţiuni mai bune. Iar opţiunile, deciziile şi acţiunile mai bune sunt lucruri de care este interesat fiecare director executiv pe care l-am întâlnit vreodată.

Încearcă asta chiar acum: scanează-ţi mediul pentru a găsi ceva nou. Fă o pauză şi simte cu adevărat gustul cafelei din care sorbi, simte-ţi greutatea corpului în timp ce stai pe scaun, remarcă în spaţiul de birou în care lucrezi un lucru pe care nu l-ai mai remarcat niciodată. Dacă tocmai urmează să te duci la o şedinţă, mergi pe un alt traseu până la sala de şedinţe. În şedinţă, încearcă să nu vorbeşti timp de 10 minute (cu excepţia cazului în care şeful tău te întreabă ceva!).
Acestea sunt toate nişte modalități simple prin care poţi practica starea de conştienţă. Iată acum patru moduri mai substanţiale prin care poţi folosi astfel de tehnici ca să te înţelegi mai bine cu acel coleg cu care ai o relaţie încordată:

1). Priveşte-l pe colegul tău şi asigură-te că-l vezi exact aşa cum este azi, nu cum ţi-l aminteşti de ieri.
În cazul în care am lucrat cu cineva timp de câteva luni sau de câţiva ani, ne-am creat nişte aşteptări cu privire la ceea ce va spune şi va face. Așa că, exact ca într-un experiment, observă-l pur şi simplu pe colegul tău cu o privire „proaspătă”. Observă cum arată astăzi?! Ce ton al vocii are? Ce expresie are pe faţă? Spune cu adevărat aceleaşi chestii vechi sau e posibil să auzi ceva nou – un lucru pe care-l poţi remarca şi aprecia?

2). Observă dacă în urma conversaţiei te ai răzgândit câtuşi de puţin.
După ce ai vorbit cu acel coleg, s-a schimbat ceea ce gândeai într-un fel sau altul despre el – câtuși de puțin? Dacă nu te-ai răzgândit deloc, lucrul acesta ar putea indica faptul că nu căutai informaţii noi şi că, de fapt, nu urmăreai decât să-ţi confirmi ceea ce ştiai deja de dinainte. Acest lucru nu înseamnă neapărat că te înşeli sau greşeşti, înseamnă doar că nu ai fost deschis la informaţii noi şi că nu le-ai permis să te influenţeze. O parte din procesul prin care devii din ce în ce mai conştient este aceea prin care devii deschis şi îţi dai voie să trăieşti starea de surprindere.

3) Întreabă-te ce fel de „scenariu” ţi se desfăşoară în minte atunci când vezi numele unei „anumite persoane” în Inbox.
Am scris, în anii trecuţi, împreună cu bunul meu prieten şi coleg Darren Good, despre „imaginile ca nişte flash-uri” pe care ni le formăm în minte despre oameni atunci când le vedem numele în Inbox-urile noastre. Această imagine-flash, bazată pe experienţele din trecut, se produce chiar înainte să citeşti conţinutul e-mailului, iar apoi îţi influenţează felul în care citeşti e-mailul. Chiar dacă este o parte normală a modului în care ne funcţionează creierul, acest fenomen poate avea un impact advers atunci când lentila negativă prin care privim lucrurile duce la interpretări negative. Fă un experiment şi citeşte e-mailul ca şi cum această persoană ar fi un prieten!

4) Caută să găseşti informaţii noi şi afirmative – în sensul că te determină să ai o atitudine în baza căreia oferi sprijin şi încurajare – despre o persoană.
Presupunând că eşti la fel de „uman” ca noi toţi, precis există în viaţa ta câţiva oameni care te irită sau chiar te enervează la culme, declanşându-ţi gânduri şi observaţii negative. Mindfulness sau starea de conştienţă îţi oferă oportunitatea de a interveni asupra aceste gânduri şi observaţii negative. Fă un experiment şi caută în mod conştient să remarci ceva pozitiv la acea persoană care până acum te enerva. Care este acel lucru legat de această persoană pe care îl poţi aprecia? Care este acel lucru pe care-l spune şi este de ajutor? Care este contribuţia pe care o aduce în organizaţie? Care este punctul său forte cel mai grozav? Concentrează-te pe acel lucru şi acordă-i atenţie totală. Menţine-ţi atenţia concentrată şi fă din acel lucru prima „platformă pe care-ţi poţi fixa piciorul” pe calea pe care urci până la nivelul la care relaţia cu acea persoană este vizibil mai bună.

Oare ţi se va schimba viaţa pe măsură ce încerci aceste experimente? Probabil că nu. Oare fiecare şedinţă va merge ca pe roate şi fiecare relaţie va înflori? Categoric, nu! Dar îţi vei da seama ce ar putea însemna starea de conştienţă în contextul tău particular – schimbarea obiceiurilor tale, observarea lucrurilor cu un ochi proaspăt, o privire mult mai concentrată. Ţine minte, dacă te ajută să-ţi îmbunătăţeşti calitatea modului în care observi lucrurile şi calitatea stării de conştienţă, atunci îţi îmbunătăţeşte calitatea modului în care gândeşti, al celui prin care iei decizii, precum şi calitatea modului în care acţionezi.

Mindfulness – starea de conştienţă – îţi oferă un mod profund practic de a începe de la zero – o cale de a-ţi face curăţenie prin „dulap” în privința vechiului tău mod obişnuit de a-i observa pe ceilalţi şi de a interacţiona cu ei, precum şi de a fi mai hotărât în privinţa creării unor obiceiuri care îţi aduc succes.

Nota editorilor

Duncan Coombe este profesor adjunct de comportament organizaţional şi leadership la IMD, Lausanne, Elveția. El este coautor al cărţii premiate Care to Dare şi este consilier pentru organizaţii, în chestiuni legate de creşterea şi dezvoltarea personală a angajaţilor lor. Acest articol a fost publicat mai întâi în Harvard Business Review.