Upcyclingul, o alternativă pentru anvelopele uzate

Irina este din Suceava, a studiat Jurnalismul în Cluj şi în Franţa şi a făcut un master în Publicitate în Bucureşti. Acum locuieşte în Capitală şi, de câteva luni, scrie articole pe teme ecologice într-o revistă de mediu.
În urmă cu doi ani, ea a început să realizeze obiecte perfect funcţionale din deşeurile pe care le avea. Aşa a apărut în sufrageria ei o lustră din sticle de vin şi bere. A făcut şi pahare din partea de jos a sticlelor, pe care le tăia. Mai târziu a confecţionat coliere din hârtie. Era atât de determinată să continue demersul, încât şi-a comandat o ustensilă din SUA cu ajutorul căreia să taie sticla. Ustensila avea un diamant care făcea operaţiunea de tăiere, apoi printr-un şoc termic, rece–cald, sticla se crăpa uşor.

S-a gândit să dezvolte experienţa într-o afacere, însă nu avea idee ce presupune asta, aşa că s-a gândit să urmeze nişte cursuri de formare. „Am dat peste un program de la Impact Hub, Social Impact Award la care am participat cu un prieten, student la un master. Am scris o scrisoare de intenţie, apoi am dat interviul care a constat într-o idee de afacere prin upcycling cu ambalaje, care nu a fost acceptată. Nu am luat interviul”, îşi aminteşte Irina.

În aceeaşi zi, ei s-au înscris în programul 60 days challenge destinat antreprenorilor. Împreună cu Vali, Irina a intrat în program cu un proiect de reciclare creativă, unde anvelopa era elementul principal folosit. A fost un training intensiv. Cursurile se ţineau de la nouă dimineaţa până la cinci seara timp de două–trei zile pe săptămână. Consultanţii şi antreprenori cu experienţa din diferite industrii învăţau viitorii antreprenori noţiuni de marketing, juridic, vânzări sau informaţii despre consumatori. Programul a ajutat-o să-şi facă idee despre cum ar trebui să arate un model de afacere.

Totuşi, Impact Hub a condus-o indirect către proiect. Acolo l-a cunoscut pe Raul Pop, preşedintele Ecoteca, asociaţia care se ocupă de consultanţă în managementul deşeurilor. El avea un spaţiu în cadrul Facultăţii de Chimie unde voia să implementeze ateliere despre sistemul de management al deşeurilor în facultate, dar şi proiecte de upcycling. Aşa că au devenit parteneri. Potrivit acordului cu facultatea, spaţiul este folosit, timp de doi ani, până în ianuarie 2018, iar Ecoteca se ocupă de administrarea părţii financiare.
În vara lui 2015, Irina a înscris proiectul în competiţia Mobilizăm excelenţa, programul creat de Porsche România și dezvoltat împreună cu Fundația Comunitară București, prin care a obţinut o finanţare de 11.000 de euro. Spaţiul, care a fost folosit ca frizerie în filmul Closer to the Moon al lui Nae Caranfil, arăta dezastruos. Cu o parte din bani au renovat locul, iar Asociaţia Ecotic a participat cu bani pentru instalarea termopanelor.

Centrul pentru Dezvoltare Durabilă, cum se numeşte spaţiul cu două camere, este folosit pentru a organiza ateliere de upcycling şi dezbateri pe tema managementului deșeurilor şi dezvoltare durabilă şi va fi mobilat cu mobilier din anvelope şi paleţi. Pimp the Garbage lucrează şi cu europaleţi, dar ei sunt folosiţi ca suport pentru anvelope. În prima cameră va fi showroomul cu obiectele deja realizate. Pe lângă mobilier, vor fi expuse şi decoraţiunile din sticlă de sticlă, PET-uri şi obiecte din industria auto cum sunt volanele de la Remat transformate în ceasuri.

Practic, proiectul Pimp the Garbage a fost început cu Vali, un fost coleg de la master al Irinei. Părinţii lui au o firmă de vulcanizare. Aşa au făcut rost de anvelope. „Am spălat anvelopele în cadă – cu detergent –, le-am şters cu diluant, le-am găurit cu bormaşina în mai multe locuri şi am nimerit într-un loc greşit. Nu ştiam că au structură de metal în interior. Am făcut fum în cameră, mirosea îngrozitor”, îşi aminteşte Irina de prima experienţă cu o anvelopă. Apoi cauciucul a fost vopsit cu vopsea normală, pe balcon. Însă şi-au dat seama ulterior că aveau nevoie de un alt tip de vopsea.

Produse alternative funcţionale
Upcyclingul înseamnă crearea de produse alternative, aşa cum funcţionează Pimp the Garbage. Irina vede proiectul de upcycling ca pe un experiment şi crede că acest concept nu este o soluţie pentru cantitatea de anvelope existentă pe piaţă, dar e o alternativă. Ele se pot folosi pentru pavarea terenurilor de sport, ca mobilier pentru locurile de joacă ale copiilor sau ca suport pentru ghivece.

Un taburet, de exemplu, necesită multă muncă, se construieşte în cam trei–patru ore în doi oameni. 30 de minute necesită spălarea, alte 30 de minute pentru găurire, vopsitul durează tot 30 de minute, pregătirea sforilor alte 30 de minute, iar legarea lor durează în jur de o oră. Pe lângă tot procesul ăsta mai este nevoie de încă 30–50 de minute pentru uscare. Vopseaua este cea folosită la vopsirea trecerilor de pietoni sau la piscine. Este mai rezistentă şi elastică decât cele obișnuite. Se găseşte în trei culori – albastră, albă şi galbenă –, iar pentru a-i schimba culoarea, Irina foloseşte un pigment.

„Eu încerc să iau un deşeu şi să-l tranform într-un obiect. Nu este o soluţie pentru anvelopele uzate, ci un demers prin care încercăm să atragem atenţia asupra problemei deşeurilor, asta pe lângă utilitatea practică a acestor resurse. O altă soluţie ar fi refolosirea anvelopelor uzate. Dar câţi dintre consumatori ar folosi anvelope reşapate?”, se întreabă ea.

Majoritatea anvelopelor folosite provin de la Eco Anvelope cu care Pimp the Garbage a încheiat un contract de sponsorizare. Pentru că aveau nevoie de un cadru legal pentru a obţine anvelopele, Irina împreună cu partenerele ei, Mădălina şi Anca, au fondat Asociaţia pentru un Consum Sustenabil.
Irina mai este în discuţii pentru un parteneriat cu producătorul de anvelope Michelin pentru a prelua o cantitate de anvelope uzate.

Potrivit legislaţiei, o anvelopă devine deşeu atunci când adâncimea benzii de rulare a anvelopei este foarte aproape de limita legală de 1,6 mm. În alte ţări europene, precum Germania, profilul minim acceptat este de 4 mm.

La noi, firmele producătoare şi cele care importă anvelope sunt obligate să recicleze 60% din ceea ce pun pe piaţă. Eco Anvelope este singura organizaţie de preluare a responsabilităţilor din domeniul gestionării anvelopelor uzate din ţară, care în primele trei luni ale anului 2015 a preluat circa 7.500 de tone de anvelope uzate.

Piroliza şi coincinerarea sunt metodele acceptate de reciclare ale anvelopelor în România. Prima metodă se află încă în faza de pionierat, însă există doar câteva instalaţii cu tehnologie învechită şi rudimentară, cu capacităţi mici, de maximum 1.000 de tone pe an. Ea presupune transformarea sau descompunerea termică a substanțelor chimice organice la temperaturi înalte. Industria de ciment, în schimb, are infrastructura necesară şi valorifică energetic cantităţi mari de anvelope uzate prin coincinerare.

Comportamentul consumatorului
Consumatorul este încântat de genul acesta de produse, însă nu prea este dispus să plătească pentru ele. Aceasta este concluzia la care a ajuns Irina. „El nu este conştient că există manoperă, că materia primă suplimentară costă, la fel ca şi transportul şi mâna de lucru. E foarte greu să strângem nodurile pentru sfori, de exemplu. Noi folosim mănuşi şi patenţi. Până acum nu am avut degetele întregi. Ţi se ia pielea cu tot cu mănuşi. Am folosit şi câte două perechi de mănuşi. Ne-am bandajat şi degetele cu leucoplast şi tot ne-am rănit. Nu avem capacitatea să înţelegem şi să ne dorim să plătim pentru un lucru doar pentru că are şi altă valoarea decât utilitară”, crede ea.

Irina a primit totuşi câteva solicitări de producţie. De exemplu, un antreprenor care a deschis un bar a dat o comandă 30 de scaune şi 8 mese pentru care este dispus să plătească 1.000 de euro. Doar că suma acoperă doar consumabilele, aşa că Irina l-a refuzat.

Pimp the Garbage intenţionează să îmbunătăţească partea de design a produselor. Şi tot pe viitor, Irina şi-ar dori, dacă va ajunge să comercializeze produsele, să angajeze persoane defavorizate şi să transforme asociaţia în întreprindere socială.

Acest material a apărut în numărul 226 Revista CARIERE.