Voluntariat individual si responsabilitate sociala
Dar care este legatura dintre “respon-sabilitatea sociala” si “voluntariatul indivi-dual”? Cred ca aceasta porneste din faptul ca responsabilitatea sociala poate fi instrumentala – raspunde nevoilor actionarilor – sau poate fi intrinseca – raspunde nevoii de corectitudine si implicare benevola, indiferent de impactul actiunii. Cea de-a doua varianta are o conexiune cu voluntariatul individual. Pentru ca acesta, conform unui manifest lansat de Centrul European pentru Voluntariat, ar trebui inteles ca o implicare a individului, pe baza liberului arbitru, fara ca acel individ sa se preocupe de un castig financiar imediat. Are de-a face cu un cuvant destul de rar intalnit in vocabularul nostru: altruismul. Persoanele altruiste nu fac parada de acest lucru, iar ceilalti nu sunt preocupati sa gaseasca sensurile acestui cuvant.
In acelasi manifest, se vorbeste despre faptul ca voluntariatul este o cale de a-ti exersa abilitatile de conducere, comunicare si organizare, de a-ti extinde relatiile sociale, de a face pasi spre o munca mai bine platita. Voluntariatul tine de educatia fiecaruia. De modul in care familia, scoala si societatea dezvolta voluntariatul ca pe o valoare personala, si nu ca pe o obligativitate. Pentru ca, din momentul in care voluntariatul devine un “trebuie”, el nu mai este “voluntariat”.
Voluntarii se pot implica in servicii educative, intrajutorare, auto-ajutorare, consiliere, campanii, administrare, actiuni comunitare si de mediu. In Romania, numeroase fundatii si asociatii se implica in activitati de caritate, de protectia mediului si actiuni comunitare. Cele mai multe au insa o mare problema: lipsa de voluntari. Fie ca vorbim despre tineri sau mai putin tineri, voluntarii individuali – si nu vorbesc aici despre implicarea companiilor – sunt “pasari rare”. Este suficient sa navighezi pe Internet si sa intri pe diferite site-uri pentru a observa nevoia de voluntari. Care ar putea fi cauzele acestei situatii? Cred ca sunt mai multe:
- situarea la baza piramidei factorilor motivatori (nevoi de baza);
- focalizarea mult prea redusa la nivelul educatiei formale si non-formale pe tema “voluntariatului”, precum si implicarea nesemnificativa a tinerilor in activitati de voluntariat, atat in familii, cat si in societate;
- promovarea insuficienta a posibilitatilor de voluntariat, precum si beneficiile voluntarilor (includerea sociala, calificarea continua, participarea in parteneriate de durata, contributia la cresterea valorii economice a comunitatii locale etc.).
Pe de alta parte, cei care se implica cu adevarat si care au activitati de voluntariat sunt prea putin cunoscuti. Cred ca puterea exemplului unor oameni din jurul nostru – vecinul, prietenul sau o ruda implicata in activitati de voluntariat – ar actiona pozitiv, cel putin asupra acelora care au dorinta de a se implica, dar carora le lipseste curajul sau informatia.
Exista manifestari care prezinta in spectacole grandioase companiile implicate social. Foarte bine, sunt absolut necesare. Dar de cate ori sunt rasplatiti, fie si numai printr-o diploma de recunoastere, cei care s-au oferit voluntari in diferite activitati? Daca se intampla si nu stiu, imi cer scuze, dar chiar as dori sa aflu si eu! v
Stiati ca voluntarii din alte tari platesc pentru a se implica in programe de voluntariat? Este o realitate. Motivatia? In urma cu patru ani, am avut un voluntar din SUA care a venit in firma noastra pentru a ne sprijini pe parte de marketing. L-am intrebat de ce pleaca in toata lumea ca voluntar. Raspunsul lui m-a impresionat: “Am acumulat multa experienta, multe cunostinte si credem ca este rolul nostru sa impartasim si altora din ceea ce stim! Si ne-am gandit sa facem acest lucru nu pe bani, pentru cei care au cu ce plati, ci acolo unde este o nevoie mult mai mare, acolo unde putem vedea rezultatele implicarii noastre si unde munca noastra este rasplatita prin dezvoltarea afacerii, dezvoltare la care am contribuit si noi!”
Irene, multumesc pentru exemplul de voluntariat in afaceri!
www.far.romarketing.ro