„Sunt acolo unde trebuie şi unde pot să fiu…”
Considerat drept cel mai mare prinţ european al Renaşterii, Carol Quintul a ştiut să dea coeziune unui agregat interstatal volatil, ce a fost rezultatul a trei moşteniri şi a unei politici curajoase de cuceriri şi alianţe matrimoniale care au împânzit întreaga Europă.
Având în centru familia de Habsburg şi o guvernanţă cu o geometrie variabilă, modul de conducere al lui Carol Quintul este o solidă bază de studiu şi analiză geostrategică. Epopei istorice de amploare, ce au fost trecute în revistă cu metodă şi detaliu, ne oferă o perspectivă amplă asupra modului în care Carol Quintul a reuşit să influenţeze o multitudine de evenimente-cheie ale umanităţii secolului al XVI-lea:
– Numeroasele conflicte şi alianţe pentru asigurarea supremaţiei în Europa care i-au avut ca principali actori, pe lângă Carol Quintul, pe regele Franţei Francisc I, regele Angliei Henric al VIII-lea, Sultanul Suleiman Magnificul şi Papa Paul al III-lea;
– Ruperea creştinătăţii occidentale în urma Reformei lutherane şi a tuturor conflictelor generate de aceasta ;
– Colonizarea Americii de către conchistadorii Cortes şi Pizarro prin decimarea civilizaţiei Maya în Mexic şi a civilizaţiei incaşilor în Peru.
Pe de altă parte, subiecte precum diferenţele culturale şi religioase, fragilitatea administraţiei centrale sau lupta pentru apărarea intereselor locale ne aduc în actualitate şi ne arată că multe din trăsăturile definitorii ale Europei nu s-au schimbat foarte mult în ultimii 500 de ani.
Pentru a înţelege mai bine modul în care Carol Quintul şi-a exercitat actul de conducere, trebuie să ne uităm la formarea sa de bază. Bucurându-se de învăţăturile tradiţionale specifice clasei nobiliare din care făcea parte, Carol Quintul a beneficiat de o formare mai degrabă medievală decât umanistă, fiind înclinat către nomadismul specific prinţilor războinici din acele vremuri. Mobilitatea geografică necesară astăzi oricărui mare conducător de multinaţională nu a apărut deci în secolul XX… „Sunt acolo unde trebuie şi unde pot să fiu…”, spunea Împăratul.
Taciturn, având o mecanică intelectuală destul de lentă, adesea indecis şi cu un aspect fizic puţin impunător, Carol şi-a compensat lipsa de carismă printr-un simț al datoriei, o smerenie ce izvora din valorile civice şi creştine transmise de la marele său profesor, Erasm din Rotterdam, şi o capacitate de relaţionare ieşite din comun. Veritabil şef de clan familial, el a ştiut să facă din rudele sale un adevărat „Comitet Executiv" cărora le-a „delegat mangementul operaţional" al teritoriilor ce le-au fost încredinţate.
Într-o adevărată „monarhie compozită", fără un veritabil centru (Europa de acum îşi are rădăcinile aici !) şi cu periferii variabile, Carol a ştiut să creeze „shared services centers" prin intermediul unor instituţii transversale care îşi impuneau legitimitatea în faţa statelor şi îi permiteau să-şi exercite controlul asupra prinţilor vasali. Multe dintre marile corporaţii de astăzi funcţionează după aceleaşi principii…
Aşa cum se întâmplă şi în business de foarte multe ori, acest Imperiu a fost mai degrabă rezultatul interferenţei mai multor factori, decât materializarea implementării unei strategii. Atunci, ca şi acum, interesele economice orientau politica şi principalii săi actori. Să nu uităm că la acea vreme un grup de bancheri finanţau activităţile comerciale ale întregii Europe. Carol a reuşit cu ajutorul lor nu numai să „cumpere" prinţii electori pentru a ajunge împărat, dar să şi controleze majoritatea drumurilor comerciale ale vremii, devenind astfel apărătorul intereselor acestora.
Florin Luca – Preşedinte al FinAnge Conseil – expertiză în Strategie/ Transformare de business, Resurse Umane, Financial Engineering şi Corporate Governance
Florin este de la începutul anului 2014 Preşedinte al FinAnge Conseil – cabinet de consultanţă cu expertiză în Strategie/ Transformare de business, Resurse Umane, Financial Engineering şi Corporate Governance.
Absolvent al Academiei Militare de la Saint-Cyr, în domeniul Finanţe Publice (Franţa), al unei licenţe în istorie şi a unui Master în Dreptul Afacerilor în cadrul Universităţii Paris Sorbona, cât şi a Programului de Leadearship şi Performanţă din cadrul London Business School, Florin a activat în prima parte a carierei (1996-1999) drept Consilier al Directorului General al subsidiarei Bouygues Group din România– World Trade Center Bucharest.
În perioada 1999-2007, el a fost Secretar General şi apoi Director de Resurse Umane al BRD-Groupe Société Générale.
La Paris, Florin a lucrat între 2007 şi 2009 ca Director Adjunct de Resurse Umane al Société Générale Internaţional Retail Banking (65.000 de angajaţi şi 37 de ţări), iar după aceea, între 2009 şi sfârşitul anului 2011 ca Large Corporates Director, responsabil de dezvoltarea businessului în Franţa cu aproximativ 30 de grupuri internaţionale, foarte diferite din punctul de vedere al cifrei de afaceri (de la 200 de milioane la 65 miliarde EUR ) şi al industrei.
Timp de 2 ani (2012-2013), Florin a lucrat ca şi consultant în strategie, transformare de business şi resurse umane pe lângă conducători de bănci.
Florin a fost membru în Consiliul de Administraţie al Tarom (2013-2014).
În perioada martie 2014 – august 2015, el a lucrat pentru Kaz Munay Gas Internaţional, în calitate de Director de Resurse Umane al Grupului cu o activitate în 12 ţări şi o cifră de afaceri de peste 11 miliarde de dolari.