Madi Rădulescu: Bunătatea e în relație directă cu performanța (II)
Mă fascinează serialul „Povestea noastră”, difuzat de National Geographic. Și vocea lui Morgan Freeman, actorul cu voce de Dumnezeu care călătorește de la un capăt la altul de lume în căutarea firului roșu care ne unește. Război și pace, violență și armonie, conflict și reconciliere, bunătate și răutate, inovație și tradiție, globalizare și particularizare, tehnologie și reîntoarcere la natură, toate sunt stări pe care le experimentăm alternativ sau simultan.
Ce ne apropie și ce ne dezbină? Ce ne unește și ce ne destramă? Cultura a căpătat atât de multe forme și fațete, dar care rămân totuși forțele fundamentale care țin oamenii laolaltă și ce anume definește umanitatea comună care ne animă și ne motivează?
Întâmplător sau nu, aceeași voce de narator de excepție mi-a adus aminte de rolul interpretat în Evan Almighty, când în postura de cel mai înțelept, blând, și plin de umor Dumnezeu, Morgan Freeman dă răspuns la una dintre marile întrebări care frământă omenirea: „CUM SCHIMB EU LUMEA?” PRIN FIECARE GEST SPONTAN DE BUNĂTATE.
Nu știu un îndemn mai concis, mai relevant, mai la îndemână. Dacă mai sunt sceptici care cred că bunătatea e un concept prăfuit și nelalocul lui în această lume ne-bună, le dau dreptate și îi invit să facă un exercițiu: să înlocuiască „rău” cu „nebun” și să să facă gesturi mici, dezinteresate care pot înclina balanța înspre „bun”.
De aici am pornit în dezbaterea noastră, punând cap la cap opinii ale unor manageri, antreprenori, coach, formatori de opinie, traineri care pun la baza muncii lor temelia bunătății. Prima invitată din această serie este Madi Rădulescu, Managing Partner, MMM Consulting.
***
„Avem nevoie de oameni buni” este un truism. Orice efort de a reuși în afaceri, de a scoate o țară din marasm, de a crește și educa un copil, de a soluționa o problemă căreia nu îi dai de capăt, necesită o conectare umană. Arareori este cu adevărat posibil să reușești chiar de unul singur. Și, conectarea umană, reală, autentică, menită să aducă acea energie a reușitei, cere bunătate. Uneori, oamenii sunt incapabili să fie buni, fără însă a fi răi. Este despre incapacitatea de conectare umană, mai degrabă decât despre plasarea unei intenții negative în atitudine sau comportament.
Însă, această dificultate a noastră de a fi buni, în toate situațiile pe care ni le aduce viața, face ca bunătatea să fie privită mai degrabă ca o virtute rară decât ca fiind ceva obișnuit, normal și inclus în felul în care muncim și conviețuim împreună. Ar trebui să recunoaștem ușor oamenii buni, să ne sară în ochi fiindcă ni se pare că sunt din ce în ce mai rari. Am ajuns să ne obișnuim cu tiparul pe care ni-l impun societatea și ritmul zilnic – și anume cel de a căuta mai ales ce nu funcționează și ce nu ne place. În media se vorbește mai ales despre ce creează senzație și asta nu prea are legătură, de obicei, cu oameni buni.
Bunătatea este subtilă. Adică nu îți sare în ochi. Bunătatea își face treaba, are întotdeauna impact și se întoarce. Bunătatea se absoarbe în alte capacități, calități sau abilitați pe care le vedem la oameni și în legătură cu bunătatea avem, deseori, idei preconcepute. De exemplu, dacă ești manager și ești bun cu oamenii, se spune că aceștia îți pot „sări în cap” sau îți pot diminua autoritatea. Sau, dacă ești dispus să sprijini și să ajuți pe cei din jur, chiar punându-ți propriile interese pe plan secund, ești considerat slab, incapabil să spui NU și se profită de tine. Pentru că bunătatea, dacă nu este subiectul unui schimb corect și echilibrat între oameni, poate fi abuzată.
DE CE ESTE NEVOIE DE BUNĂTATE ÎN MEDIUL DE AFACERI?
Să luăm exemplele unor oameni de afaceri de succes care și-au pus povestea și filozofia de afaceri pe hârtie. Rezonez extraordinar de mult cu fiecare dintre aceștia, iar cărțile lor ar trebui să fie lectură obligatorie pentru fiecare lider.
Prima este biografia lui Richard Branson. „Bunătatea este politica de lucru la Virgin. Ar trebui cu toții să lucrăm în sensul de a fi mai prietenoși unii cu alții, mai generoși și respectuoși. În acest fel vom avea impact mult mai puternic în orice schimbare”, spune Branson. El este un model de comportament cu oamenii lui – deschis, un exemplu personal de optimism și empatie, dinamic, atent și cu credința profundă că, dacă oamenii vin într-un loc în care sunt buni unii cu alții, vor avea mediul în care pot genera plusvaloare. Și asta face bine businessului. Tuturor celor implicați.
O altă carte în care regăsim bunătatea în esența lucrurilor și în definiția liderului este cartea lui Ray Dalio, „Principii”. Dalio, de un extraordinar succes ca fondator al unuia dintre cele mai mari fonduri de investiții din SUA, ne spune povestea succesului, grea și complicată, exact așa cum a fost ea, și așterne pe hârtie principiile de viață și de muncă ce i-au fost de ajutor în acest parcurs.
La un moment dat, explică felul în care bunătatea e în relație directă cu performanța și dă un exemplu cu care ne întâlnim frecvent. Discuția despre performanță, dialogul menit să pună față în față managerul și oamenii din echipa sa, discuție percepută adesea ca fiind dificilă, poate fi însă una plină de bunătate. Bunătatea, spune Dalio, este dată de corectitudinea, imparțialitatea și acuratețea feedback-ului dat, iar acesta îl va ajuta pe om să crească, să se dezvolte, să reușească. Fără bunătate nu poți face asta.
Pe de altă parte, ne putem uita la relația dintre bunătate și performanță și din cealaltă perspectivă. Fiecare companie își dorește să angajeze „oameni buni”. Și dacă stai o secundă să te gândești, traduci această expresie cu „oameni care livrează rezultate, oameni ambițioși, oameni autonomi etc” și prea puțin cu oameni „plini de bunătate”. Oare de ce? Excludem fără să ne dăm seama faptul că performanța nu se poate obține, mai ales azi, fără colaborare, lucru în echipă, integrarea tuturor, comunicare deschisă? Și cum poți reuși în toate acestea dacă nu prețuiești, nu respecți și nu ești bun și deschis cu cei din jur?
Oamenii se concentrează cel mai adesea pe CE este de făcut și pun pe planul doi întrebarea: cu CINE facem? Acel cineva care se angrenează în efortul de a genera rezultate are nevoie de calități umane reale, iar bunătatea este fundamentală pentru că include o multitudine de calități generatoare de bine, de excelență, de reușită. Cred cu tărie că bunătatea este asociată integrității și asta se se întâmplă deoarece, ca să poți fi bun, ca să poți să te conectezi cu oamenii, să permiți să ajungă la tine mesajele, gândurile și nevoile lor, este nevoie să poți privi acești oameni și situațiile lor fără rețineri și fără suspiciuni, fără ego. Integritatea este acel element care îți permite să fii bun.
„Oamenii care gândesc într-un fel și se comportă în alt fel ajung să fie confuzi și să-și piardă adesea contactul cu propriile valori”, spune Dalio. În afaceri, ca lider, este foarte probabil să fii deseori pus în situații în care să trebuiască să acționezi sau să iei decizii care îți pun la încercare integritatea. De exemplu, obiective în care nu crezi, dar pe care le ceri oamenilor tăi să le îndeplinească, schimbări cu un scop neînțeles care vor afecta viața celor pe care îi conduci, dar pe care totuși le implementezi, și multe alte exemple. Și veți spune că, da, așa funcționează sistemul.
Fără a pune sub semnul întrebării noțiunea de profit și de schimbare, fără a nega nevoia de optimizări sau de decizii dure la momentul în care este nevoie de acestea, invit totuși la reflecția legată de nevoia de bunătate și bine în mediul de lucru. Și nu binele în sine, de dragul binelui, ci efectul său pe termen lung. O decizie dură luată cu cumpănire, explicare, implicare și empatie arată bunătate. Și oamenii o simt și o apreciază. O schimbare în companie, care sacrifică anumite componente sau cere efort de învățare și adaptare, transmisă și făcută cu considerație față de oameni și comunicată cu transparență, arată empatie și implică bunătate.
MÂNDRIA ESTE PRINCIPALUL SABOTOR AL BUNĂTĂȚII
Cea de a treia lectură care poate desăvârși pledoaria pentru bunătate se numește chiar așa: „Oameni buni”. Cartea lui Anthony Tjan ne ghidează practic în călătoria de a deveni oameni mai buni în conducerea altor oameni. Uitându-se la noțiunea de bunătate din multe perspective, Tjan ne invită să reflectăm și la ce ne reține din a fi buni. Mândria, ego-ul reprezintă surse importante ale opreliștilor în a fi buni și viciază consistent mediul de afaceri, așa cum îl știm azi.
Vorbind despre Benjamin Franklin, Anthony Tjan ne povestește cum la 20 de ani, acesta își pusese ca scop să învețe cum să devină mai virtuos. Franklin spunea că dintre toate pornirile omenești, mândria este cel mai greu de stăpânit. Orice faci – te lupți, o dresezi, o ascunzi, o înăbuși – ea iese mereu la iveală. Și îți pune piedici. Și oamenii văd asta și devin reținuți în a te urma și a se angrena alături de tine.
Mândria este principalul sabotor al bunătății și integrității și este poate principala arie de reflecție și de consolidare a caracterului oricărui lider.
CUM AR PUTEA SCHIMBA BUNĂTATEA LUMEA AFACERILOR AFLATE ÎN PRAG DE CRIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ?
Bunătatea aduce domeniul posibilului în față. Un lider care, chiar și în situații dificile, menține pozitivismul și principiul posibilului activ, va reuși să catalizeze acel tip de comportament în echipă și compania sa care va genera soluții. Bunătatea presupune deschidere și deschiderea face loc introspecției. Cu introspecție poți lua decizii mai bune și poți face un management al riscului de mai bună calitate.
Bunătatea caută beneficiile pe termen lung, atunci când crizele vor fi trecut și oamenii vor fi depășit situațiile care vor scoate tot ce este mai rău din ei la suprafață. Deci în afară de orice fel de probleme, liderii buni vor fi capabili să ofere perspective și să mențină încrederea în reușită.
Serialul despre bunătate continuă pe www.revistacariere.ro zilele următoare.
Articol preluat din numărul 259 al Revistei CARIERE. Pentru detalii legate de abonare, click aici.