Cum știi că ai făcut alegerea corectă pentru tine?

În călătoria vieții, arta deciziilor este un proces continuu de navigare printre oportunități și provocări. În fiecare moment al vieții noastre luăm decizii care pot schimba ”traseul” aparent cu foarte puțin, în realitate cu ceva mai mult. 

Fie că vorbim despre o alegere în carieră sau o altă schimbare majoră în viața noastră sau că decidem ce să pregătim pentru masa de seară sau dacă mai coborâm o pârtie sau nu (acest articol a fost scris in vacanța de iarnă ), procesul decizional poate fi în egală măsură energizant sau copleșitor. Dar cunoașterea de sine este cea care ne poate ajuta să găsim răspunsul la întrebarea de mai sus. În fiecare decizie pe care o luăm se poate deschide o lume a posibilităților sau dimpotrivă.

Ce face o decizie să fie bună sau rea, corectă sau incorectă? Cred că răspunsul la această întrebare începe în mod real cu mult înainte de a lua o decizie. Pentru că în proces intervin o serie de factori care țin de: valorile noastre, stilurile noastre de gândire și abia apoi de procesul decizional în sine.

Abordarea lui Robert S Hartman continuată de Wayne Carpenter, concretizate în modelul Hartman Value Profile (https://www.assessments24x7.com/assessments), pornește de la teoria axiologică a valorilor și mi-a atras atenția și m-a ajutat să înțeleg că tiparele noastre de luare a deciziilor sunt modelate de felul în care reușim să echilibrăm perspectivele noastre despre oameni, sarcini (rezultate) și sisteme (reguli), acestea stând la baza celor trei dimensiuni de bază ale stilurilor de gândire: gândirea intuitivă, gândirea practică și respectiv gândirea conceptuală. Fiecare dintre acestea având câte o perspectivă internă – dată de cum ne raportăm la noi înșine – și una externă – dată de cum înțelegem și valorizăm lumea înconjurătoare.

În acest context, stima de sine și empatia sunt cele două perspective ale gândirii intuitive. Vorbim aici pe de o parte, despre abilitatea de a conștientiza, înțelege și aprecia valoarea personală ca element de unicitate, și pe de altă parte, despre abilitatea de a-i înțelege, aprecia și valoriza pe ceilalți și de a face conexiuni rapide și judecăți intuitive despre ceilalți.

Conștientizarea propriului rol și judecata practică sunt perspectivele gândirii practice și se referă la abilitatea de a conștientiza și aprecia valoarea funcțională și socială, rolul în cadrul activității profesionale și poziția personală – în perspectiva internă și la abilitatea de a conștientiza, înțelege și aprecia latura practică și funcțională a lucrurilor și de a executa sarcini și activități operaționale pentru a obține rezultate pe termen scurt – în perspectiva externă.

Gândirea conceptuală, pe de altă parte ne poziționează sistemic și constă în abilitatea de a conștientiza și aprecia nevoia de misiune personală și angajament față de ideile noastre și de a percepe conceptul de sine și de scop personal – într-o perspectivă internă și în abilitatea de a conștientiza, înțelege și aprecia nevoia de ordine, structură, standarde și sisteme, de a conceptualiza, gândi strategic și planifica, în vederea obținerii unor rezultate pe termen lung – în perspectiva externă.

Modul în care suntem capabili să navigăm printre acestea, claritatea pe care o avem atunci când evaluăm, înțelegem și ne raportăm la eul nostru dar și la lumea înconjurătoare dar și atenția pe care o acordăm tuturor perspectivelor enumerate anterior, toate acestea, contribuie la a considera o decizie corectă sau nu.

Când vorbim despre procesul decizional, este important să definim cât mai clar problema, provocarea sau oportunitatea, să anticipăm zonele de impact, să gândim o soluție aplicabilă, valabilă respectând potențialele limitări și constrângeri. Apoi pe măsură ce construim soluția, să o evaluăm și readaptăm în funcție de această evaluare. Capacitatea de a lua “decizii corecte” este rezultatul direct al abilității noastre de a gândi critic corelată cu cunoștințele pe care le deținem (ce știm să facem). Putem spune, deci, că procesul de gândire conștient stă la baza deciziilor care, la rândul lor, preced acțiunile noastre conducând la succes… sau alternativa la acesta!

Citește articolul integral pe Revista Psychologies

Autor: MĂDĂLINA RĂDULESCU