Demontarea a 5 mituri despre coaching, partea a II-a

Bine ați revenit la cea de-a doua parte a călătoriei noastre în lumea coachingului, unde continuăm misiunea de a demonta miturile prevalente care adesea întunecă înțelegerea acestui concept. În prima parte, am dezvăluit câteva neînțelegeri în legătură cu practicile de coaching. Acum revenim și expunem alte cinci mituri comune despre coaching.

Mitul 1. Coachul este doar un motivator

Profesionistul în activitatea de coaching este un specialist pregătit care poate ghida prin procese de reflecție, planificare și acțiune. Cu toate acestea, este o greșeală să-l considerăm pe coach drept un simplu motivator. Rolul principal al unui coach este să pună întrebări, să stimuleze activ conștientizarea și, prin acest aspect, clientul să vadă perspective diferite. Adevărul este că răspunsurile adesea se află în fiecare dintre noi, iar coachingul ajută la evidențierea acestor răspunsuri în loc să le furnizeze direct.

Miturile false pot apărea din credința că persoana care activează în profesia de coaching trebuie să aibă o viață perfectă pentru a fi credibil. O persoană poate fi un coach foarte motivant și, dacă își face bine treaba, are tot dreptul să se prezinte în acest fel, dar nu este corect să asociem stereotipul persoanei etern motivante cu coachingul. Fiecare dintre noi are o personalitate diferită. Ar fi mai corect să asociem stereotipul motivatorului cu alte domenii, însă nu în acest domeniu. Coachul este un specialist cu o profesie și poate avea și el provocări și obstacole personale de depășit la fel ca oricine altcineva. Pregătirea și experiența îl califică să ghideze persoanele care apelează la ședințe de coaching, însă nici el nu este imun la provocări.

Mitul 2. Coachingul este un substitut pentru psihoterapie

Mitul conform căruia coachingul poate înlocui în totalitate terapia psihologică necesită clarificare pentru a evita înțelegeri eronate. Este important să subliniem că aceste două practici, deși adesea confundate, au scopuri și abordări diferite. Coachingul și terapia psihologică reprezintă instrumente valoroase, dar distincte, în ghidarea omului.

Coachingul se concentrează pe facilitarea atingerii obiectivelor, dezvoltarea abilităților și îmbunătățirea performanței personale sau profesionale. Este o abordare orientată spre viitor, centrată pe acțiune și pe susținerea individului în găsirea soluțiilor la provocările curente. Cu toate acestea, trebuie să recunoaștem că există limite în ceea ce privește abordarea problemelor profunde, traumelor sau tulburărilor emoționale complexe.

Pe de altă parte, terapia psihologică explorează aspecte profunde ale psihicului uman, abordând traumele din trecut, problemele emoționale profunde și tulburările psihologice. Terapeuții lucrează adesea pentru a identifica și trata cauzele rădăcină ale problemelor, oferind un spațiu sigur pentru explorarea și gestionarea complexităților interioare.

Este corect să menționăm că unii specialiști în coaching au cunoștințe în psihologie, și că există psihoterapeuți care au o specializare în coaching. Cu toate acestea, este esențial să recunoaștem și să respectăm distincția dintre cele două domenii. În alegerea dintre coaching și terapie, este crucial să identifici clar obiectivele tale și să cauți sprijinul profesional care să se potrivească cel mai bine nevoilor tale specifice.

Deși ambele practici pot fi extrem de valoroase, coachingul și terapia psihologică nu sunt interschimbabile. Fiecare abordare servește unui scop distinct și este important să alegem cu înțelepciune în funcție de ceea ce avem nevoie pentru a ne sprijini în călătoria noastră personală și în evoluția noastră emoțională și mentală.

Mitul 3. Coaching-ul este un proces rigid și standardizat

Acest mit presupune că sesiunile de coaching urmează un set rigid de reguli și tehnici standard, fiind considerat un proces strict și uniform. În realitate, coaching-ul este o abordare flexibilă și personalizată, adaptată nevoilor și circumstanțelor individuale ale fiecărui client. Unul dintre principiile de bază ale coaching-ului este adaptabilitatea și orientarea către client. Coach-ul lucrează cu clientul pentru a înțelege contextul său unic, obiectivele, valorile și preferințele personale. Astfel, fiecare sesiune de coaching este modelată în funcție de caracteristicile specifice ale individului, în loc să se supună unui șablon standardizat. Coachingul nu are un „un plan potrivit pentru toți” sau o abordare de tip „dimensiune unică”, pentru că fiecare individ are experiențe de viață diferite, abordări unice față de provocări și obiective personale specifice. De exemplu, un client poate beneficia mai mult de o abordare orientată spre acțiune, în timp ce altul ar putea avea nevoie de un spațiu sigur pentru auto-reflecție și explorare a gândurilor și sentimentelor. Faptul că coaching-ul este adaptabil și personalizat este crucial pentru succesul său. Coaching-ul este un proces dinamic, flexibil și personalizat, iar abordarea sa nu este standardizată. Este adaptat nevoilor individuale pentru a oferi un spațiu autentic și eficient pentru dezvoltarea personală și profesională. Este important pentru cei implicați să înțeleagă și să accepte această flexibilitate, recunoscând că fiecare individ are o călătorie unică și, prin urmare, abordarea coaching-ului ar trebui să fie la fel de unică ca și ei.

Citește articolul integral pe Revista Psychologies

Autor: CAMELIA TARĂU