Cum educăm copiii într-o manieră constructivă, fără a folosi violența. Sfaturile unui cunoscut psihoterapeut

Educația copiilor. Unii părinți cred că dacă nu lovesc sau dacă nu țipă, își vor pierde autoritatea asupra celor mici sau vor deveni permisivi. Alți părinți doresc să se oprească din lovit și din țipat dar nu știu ce să facă când sunt frustrați și stresați. Câteodată, provocările educației parentale par să îi copleșească și au senzația că nimic din ce fac nu este potrivit. Cei mai mulți dintre noi devenim părinți cu puține cunoștințe despre dezvoltarea copiilor și acționăm în acord cu instinctele și intuiția noastră sau cu experiențele din copilărie. Cum ar putea părinții să construiască o relație sănătoasă cu copiii lor fără să folosească pedepse fizice și umilitoare? Prin aplicarea a patru principii în toate interacțiunile cu copiii, nu doar în situațiile provocatoare.

Cele patru principii sunt:

1. Indentificarea obiectivelor parentale pe termen lung.
2. Oferirea de căldură și structură/organizare în toate interacțiunile cu copilul.
3. Înțelegerea gândurilor și sentimentelor copilului în diferite situații.
4. Căutarea unei soluții pentru rezolvarea problemei, mai degrabă decât abordarea punitivă a conflictului.

Educația copiilor. Cele patru principii sunt cărămizile care stau la baza unei relații sănătoase părinte-copil și a unei educații pozitive.

Iată câțiva paşi esenţiali pentru o strategie pozitivă de parenting, prezentați de Diana Stănculeanu, psihoterapeut în cadrul organizației Salvați Copiii:

1. Crearea unui mediu familial sigur şi relaxant

Un mediu familial sigur şi relaxant este cel în care: riscul de accidente domestice este minim, copilul poate explora, experimenta şi dezvolta noi abilităţi, părintele are posibilitatea de monitorizare a comportamentului copilului (ştie unde este şi ce face), iar relaţia de cuplu a părinţilor este armonioasă.

2. Construirea unor contexte pozitive de învăţare

Educația copiilor. Este important ca părintele să fie disponibil pentru copil. Aceasta nu înseamnă că trebuie să fie cu copilul tot timpul. Dar atunci când solicită atenţia, ajutorul, afecţiunea, părintele trebuie să întrerupă ce face şi să-i ofere ce are nevoie. Aşa va învăţa că este important şi nu va face ”o prostie” pentru a atrage atenţia. Încurajaţi-i iniţiativa şi autonomia, arătaţi-i că apreciaţi ce face, lăudaţi-l, deoarece astfel se va implica mai mult în activităţi dezirabile.

3. Folosirea tehnicilor pozitive de educaţie

A educa copilul pozitiv înseamnă a-l învăţa cum este bine să se poarte şi ce nu este bine să facă, prin metode care exclud pedeapsa, ce ar putea răni copilul, fizic şi/sau emoţional.
Tehnicile de disciplinare sunt orientate spre învăţarea asumării responsabilităţii şi a rezolvării problemelor cu care se confruntă copilul. Dacă părinţii sunt consecvenţi şi predictibili în comportament, scad şansele de apariţie a comportamentelor problematice.

4. Aşteptări realiste ale părinţilor legate de evoluţia copilului

Educația copiilor. Aşteptările părinţilor legate de copii depind de convingerile acestora despre ce este normal. Evoluţia fiecărui copil este, însă, unică şi se realizează în ritmuri diferite. Ei învaţă abilităţi noi doar după ce sunt pregătiţi la nivelul de dezvoltare adecvat etapei în care se află. Problemele apar când părinţii aşteaptă prea mult și prea repede perfecţiunea. Un părinte care aşteaptă de la copilul său să fie în permanenţă politicos, preocupat de şcoală, dornic să ajute la treburile casnice şi ordonat, are şanse mari să fie dezamăgit sau într-un permanent conflict cu copilul. Nu vă aşteptaţi să aveţi un copil perfect; toţi copiii fac greşeli, iar cele mai multe dintre acestea nu sunt intenţionate. Aşteptările realiste se leagă şi de tine ca părinte. E bine să încerci să faci cât mai mult şi cât mai bine, dar nu există părinte perfect. Nu fi aspru cu tine, învaţă din fiecare experienţă.

5. Grija pentru tine, ca părinte

A fi părinte este mai uşor atunci când nevoile de intimitate şi relaxare ale cuplului sunt împlinite. A fi părinte bun nu înseamnă să ai o viaţă dominată de copilul tău. Dacă nevoile tale ca adult sunt satisfăcute, cresc şansele de a fi un părinte răbdător, calm, consecvent şi disponibil pentru copil.